veac (ea dift.) n. pl. urĭ (vsl. vĭekŭ. V. veshnic). Secul: sintem in veacu al doŭazecelea. Ev: veacu de mijloc. M. pl. vecĭ in locutziunĭ: de vecĭ veshnic perpetuŭ ohabnic: moshie de vecĭ shĭa luat pamint de vecĭ la cimitir (V. uric); pe vecĭ pe vecie pe totdeauna: sa ramiĭe asha pe vecĭ; in veciĭ vecilor pe vecie: Acum shi pururea shi in veciĭ vecilor. Amin! SHi vac pl. urĭ timp vĭatza: betzivushĭ face vacu la circĭuma. Timp atmosfera: din ceas in ceas se schimba vacu (ChN. I 139).