truda [At: PSALT. 43 / V: (inv) ~ud sn / Pl: ~de ~uzi / E: pvb trudi] 1 (Pop) Efort fizic sau intelectual deosebit Si: silintza stradanie (reg) trudire (1). 2 (Pop) Munca grea istovitoare Si: (reg) moranceala robota¹ trudire (2) trudnicie. 3 (Pop; is) Cal de ~ Cal care este intrebuintzat la munci grele. 4 (Pop; ilav) Cu ~ Cu greutate. 56 (Inv; ilv) A face ~ A (se) trudi (12). 7 (Pop; ie) Ashi da (toata) ~da A depune toata silintza stradania Si: a se stradui. 8 (Pop) Oboseala accentuata Si: osteneala. 9 (Inv; ila) Fara de ~ Care nu oboseshte niciodata. 10 (Pop) Rezultatul unei munci sustzinute Si: agoniseala cashtig folos. 11 (Pop) Suferintza imensa Si: chin durere necaz (reg) trudire (3). 12 (Ivr) Invinuire. 13 (Buc; is) ~da mea Hora nedefinita mai indeaproape.

TRÚDA (rar) trude s. f. 1. Efort fizic sau intelectual; munca grea obositoare; straduintza cazna. Nu putetzi degeabai orice truda Sa legatzi cu lantzuri primavara. BENIUC V. 80. Unii... shiau pastrat numai shi numai trude pentru anii lor cei din urma. ISPIRESCU U. 26. Dupa multa truda shi buimaceala... da de un heleshteu. CREANGA P. 46. ◊ Loc. adv. Cu truda = din greu. Nu lacrima durerea cruda Ingroapon inima adinc Noi leganam muncind cu truda Pe totzi copiii care pling. BENIUC M. 100. ◊ Expr. (Invechit) Ashi da truda = a se trudi a se osteni. (Cu pronuntzare regionala) Toate chipurile shi toate trudile tzi leai dat numai k sa ma vezi norocit. KOGALNICEANU S. 54. ♦ Fig. Rodul ostenelii agoniseala agonisita folos cishtig. In realitate insa trei sferturi din truda saracilor merge sa intretzie huzureala celor ce stapinesc paminturile. REBREANU R. I 95. 2. Oboseala osteneala. Cu cit intra in cimpia Udeshtilor truda il parasea shi grabea mai tare. CAMILAR N. I 18. Sint mort de foame shi de truda. SADOVEANU O. I 490. ♦ Chin suferintza durere necaz. SHi nimeni truda nu valina Doar bunul ceriului parinte De sus pe frunte va ashaza Cununa razelor lui sfinte. GOGA P. 9. Simt izbindan departare printre truda shi noi lupte. MACEDONSKI O. I 231. Te va ierta pentru trudele shi chinurile ce iai pricinuit. ISPIRESCU L. 143. ◊ Loc. adj. De truda = de suferintza. Pe patumi de truda dormeam obosit. ALEXANDRESCU M. 40.

TRÚDA ~e f. 1) Munca grea shi istovitoare. 2) Rod al muncii; agoniseala; cashtig. [G.D. trudei] /v. a trudi

truda f. osteneala mare munca obositoare. [Slav. TRUDŬ].

trud¹ sn vz truda

trud² ~a smf [At: RADULESCUCODIN / Pl: ~uzi ~e / E: ns cf trand] 1 (Mun) Paine de calitate inferioara. 2 (Mun) Mamaliga grunjoasa. 3 (Mun) Mamaliga nefiarta. 4 (Reg; fig) Persoana incapabila Si: prost. 5 (Reg; fig) Persoana lipsita de bunsimtz Si: nerushinat.

trud (vechĭ) n. pl. e shi trúda f. pl. e (vsl. bg. rus. trud). Mare osteneala: dupa multa truda am taĭat bushteanu am reushit.

trúda (pop.) s. f. g.d. art. trúdei; pl. trúde

trúda s. f. g.d. art. trúdei; pl. trúde

TRÚDA s. 1. v. oboseala. 2. v. stradanie. 3. efort greutate osteneala. (Cu multa ~.) 4. salahorie salahorit. (Dupa atata ~.)

TRÚDA s. v. calvar canon cazna chin durere patima schingiuire schingiuit suferintza supliciu tortura.

TRUDA s. 1. oboseala osteneala (rar) obosire. (Simte ~ unei zile grele de munca.) 2. cazna chin efort fortzare munca osteneala sfortzare silintza stradanie straduintza zbatere (livr.) travaliu (rar) straduiala straduire (pop.) canoneala (reg.) shtrapatz (prin Munt.) morinceala (Mold. shi Transilv.) zoala (inv.) caznire nevointza ostenintza sfortza stradanuintza stradanuire. (~ lui a fost incununata de succes.) 3. efort greutate osteneala. (Cu multa ~.) 4. salahorie salahorit. (Dupa atita ~.)

truda s. v. CALVAR. CANON. CAZNA. CHIN. DURERE. PATIMA. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUFERINTZA. SUPLICIU. TORTURA.

trúda (de) s. f. Munca grea stradanie efort. Sl. trudŭ „munca” (Miklosich Slaw. Elem. 49; Cihac II 424; Conev 66) cf. sb. cr. trud. Der. trudi vb. (a se obosi a se stradui a munci din greu) din sl. truditi „a chinui”; trudnic adj. (obositor epuizant) din sl. trudĭnikŭ; trudelnic adj. (trudnic obositor) rar.

trúda trude s.f. Oboseala osteneala stradanie efort. Din trudi (SHaineanu; Miklosich Cihac Conev cf. DER; DEX MDA).

trúda trude s.f. Oboseala osteneala stradanie efort. Din sl. trudǔ „munca”.

HOC OPUS HIC LABOR EST (lat.) aceasta e truda aici e greutatea Vergiliu „Eneida” VI 129. Nu coborarea in Infern ci revenirea pe Pamant e grea. Astfel il previne Sibila din Cumae pe Enea care i ceruse sal conduca in Infern.

NIL SINE MAGNO VITA LABORE DEDIT MORTALIBUS (lat.) fara mare truda viatza na dat oamenilor nimic Horatziu „Satirae” I 9 60.

TANTAE MOLIS ERAT (lat.) atata truda a cerut Vergiliu „Eneida” I 11. Tantae molis erat Romanam condere gentem („Atata truda a cerut intemeierea poporului roman”). In genere o activitate dusa la bun sfarshit prin depashirea a numeroase dificultatzi.