opțiuni
  • info

8 definiții pentru ostenire

Explicative DEX

ostenire sf [At: PSALT. 105 / V: (îrg) ostăn~, us~ / Pl: (rar) ~ri / E: osteni] (Înv) 1 Oprimare. 2 Oboseală.

ostănire sf vz ostenire

OSTENÍ, ostenesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Intranz. A-și pierde puterile din cauza unui efort; a obosi. 2. Refl. și intranz. A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. ♦ Tranz. A supune la un efort; a obosi pe cineva. 3. Refl. și intranz. A obosi umblând, mergând; p. ext. a merge, a se duce undeva sau la cineva. – Din sl. ustanon, bg. ustan’a, rus. ustat’.

A OSTENÍ ~ésc pop. 1. intranz. (despre ființe) A-și pierde puterile (în urma unui consum de energie); a ajunge în stare de slăbiciune; a obosi. 2. tranz. (ființe) A face să-i slăbească puterile; a aduce într-o stare de slăbiciune; a obosi. /<sl. ustanon

A SE OSTENÍ mă ~ésc intranz. pop. A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se obosi; a se căzni; a se chinui; a se necăji; a se munci. /<sl. ustanon

Ortografice DOOM

ostení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostenésc, imperf. 3 sg. osteneá; conj. prez. 3 sg. și pl. osteneáscă

Relaționale

OSTENÍ vb. 1. v. obosi. 2. v. munci. 3. v. deranja. 4. v. strădui.

OSTENÍ vb. v. căuta, încerca, sili, strădui.

Intrare: ostenire
ostenire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostenire
  • ostenirea
plural
  • osteniri
  • ostenirile
genitiv-dativ singular
  • osteniri
  • ostenirii
plural
  • osteniri
  • ostenirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

osteni, ostenescverb

învechit popular
  • 1. intranzitiv A-și pierde puterile din cauza unui efort. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: obosi
    • format_quote Cînd ostenea... se închidea în odaia lui, dormea dus și peste două-trei zile se arăta iar liniștit. CARAGIALE, O. III 234. DLRLC
    • format_quote Și voinicii osteneau, Că povară grea duceau, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 309. DLRLC
  • 2. reflexiv intranzitiv A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: strădui trudi
    • format_quote Privește cel puțin prin borta cheii Să știu că nu m-am ostenit degeaba. TOPÎRCEANU, B. 96. DLRLC
    • format_quote Pentru că... te-ai ostenit de ne-ai făcut adăpost, vreau să-ți fac și eu un bine. CREANGĂ, P. 239. DLRLC
    • format_quote E de prisos să vă mai osteniți... V-am judecat destul după cele ce mi-ați recitat. ALECSANDRI, T. I 283. DLRLC
    • format_quote Furnica-n timpul verii asudă ostenind, Și cîte un grăunte adună-n moșinoi. NEGRUZZI S. II 247. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A supune la un efort; a obosi pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: obosi
      • format_quote Atîta nestatornicie și răsturnare de simțiri omenești îi ostenea mintea și-l umplea de-o nespusă melancolie. VLAHUȚĂ, O. A. III 16. DLRLC
      • format_quote Văd... ceea ce n-aș mai dori să vadă nimene, pentru a-și osteni vederea. CREANGĂ, P. 243. DLRLC
      • format_quote Am plecat la ogorit Și rău boii-am ostenit. HODOȘ, P. P. 44. DLRLC
  • 3. reflexiv intranzitiv A obosi umblând, mergând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bine, prietine și frate Nechifor, am să mă ostenesc eu singur pînă acolo. SADOVEANU, O. VIII 251. DLRLC
    • format_quote Fii bun și ostenește după mireasa acea adevărată. SEVASTOS, N. 56. DLRLC
    • 3.1. prin extensiune A merge, a se duce undeva sau la cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.