TRÚDA (rar) trude s. f. 1. Efort fizic sau intelectual; munca grea obositoare; straduintza cazna. Nu putetzi degeabai orice truda Sa legatzi cu lantzuri primavara. BENIUC V. 80. Unii... shiau pastrat numai shi numai trude pentru anii lor cei din urma. ISPIRESCU U. 26. Dupa multa truda shi buimaceala... da de un heleshteu. CREANGA P. 46. ◊ Loc. adv. Cu truda = din greu. Nu lacrima durerea cruda Ingroapon inima adinc Noi leganam muncind cu truda Pe totzi copiii care pling. BENIUC M. 100. ◊ Expr. (Invechit) Ashi da truda = a se trudi a se osteni. (Cu pronuntzare regionala) Toate chipurile shi toate trudile tzi leai dat numai k sa ma vezi norocit. KOGALNICEANU S. 54. ♦ Fig. Rodul ostenelii agoniseala agonisita folos cishtig. In realitate insa trei sferturi din truda saracilor merge sa intretzie huzureala celor ce stapinesc paminturile. REBREANU R. I 95. 2. Oboseala osteneala. Cu cit intra in cimpia Udeshtilor truda il parasea shi grabea mai tare. CAMILAR N. I 18. Sint mort de foame shi de truda. SADOVEANU O. I 490. ♦ Chin suferintza durere necaz. SHi nimeni truda nu valina Doar bunul ceriului parinte De sus pe frunte va ashaza Cununa razelor lui sfinte. GOGA P. 9. Simt izbindan departare printre truda shi noi lupte. MACEDONSKI O. I 231. Te va ierta pentru trudele shi chinurile ce iai pricinuit. ISPIRESCU L. 143. ◊ Loc. adj. De truda = de suferintza. Pe patumi de truda dormeam obosit. ALEXANDRESCU M. 40.