oboseala sf [At: LB / Pl: ~eli / E: obosi + eala] 1 Stare de slabiciune generala provocata de un efort excesiv fizic sau intelectual Si: obosire (2) osteneala. 2 (Teh; pan) Scadere a rezistentzei unui material supus la solicitari periodice Si: obosire (1). 3 (Agr; pan) Scadere a productivitatzii solului Si: obosire (3).

OBOSEÁLA oboseli s. f. Slabire a puterilor cauzata de un efort fizic sau intelectual stare a celui obosit; osteneala istovire. Uita de oboseli shi de necazuri k shi cum ar fi ieshit intinerit dintro baie. VORNIC P. 191. Eram sfirshit de oboseala nu mai puteam; imi dadeam sufletul. SADOVEANU O. VI 66. Oboseala slabiciunea toate relele ce sint intrun mod fatal legate de o mina de pamint. EMINESCU O. I 136. ♦ (Tehn.) Scadere a rezistentzei mecanice a materialului unei piese folosita des.

OBOSEÁLA ~éli f. 1) Stare a celui obosit; osteneala. 2) tehn. (despre materiale piese instalatzii) Pierdere a rezistentzei k rezultat al folosirii indelungate. ~eala metalului. [G.D. oboselii] /a obosi + suf. ~eala

oboseala f. osteneala covarshitoare.

oboseála f. pl. elĭ. Osteneala.

oboseála s. f. g.d. art. obosélii; pl. oboséli

oboseála s. f. g.d. art. obosélii; pl. oboséli

oboseala seli.

OBOSEÁLA s. osteneala truda (rar) obosire. (Lucru facut cu multa ~; simte ~ unei zile grele.)

OBOSEALA s. osteneala truda (rar) obosire. (Lucru facut cu multa ~; simte ~ unei zile grele.)

Oboseala ≠ odihna

OBOSEALA. Subst. Oboseala obosire (rar) osteneala (inv. shi pop.) istoveala istovire truda (pop.) trudnicie molesheala moleshire sleire (fig.) epuizare uzura (fig.) extenuare sfirsheala vlaguire surmenare surmenaj; astenie. Adj. Obosit ostenit (inv. shi pop.) istovit trudit (pop.) sleit (fig.) secatuit stors (fig.) slabit epuizat uzat (fig.) extenuat sfirshit prapadit vlaguit moleshit surmenat; astenic. Obositor ostenitor (inv. shi pop.) ostenicios (inv. shi reg.) istovitor trudnic (pop.) epuizant extenuant vlaguitor moleshitor. Vb. A (se) obosi a osteni (inv. shi pop.) a se istovi a se epuiza a se uza (fig.) a se extenua a se vlagui a se surmena; a se asteniza. A obosi (pe cineva) a osteni (inv. shi pop.) a istovi a slei (fig.) a secatui a stoarce pe cineva de puteri (de vlaga) a epuiza a extenua a vlagui a surmena; a asteniza. A fi obosit a fi istovit a fi rupt (frint mort) de osteneala ai trece (cuiva) os prin os ai trece ciolan prin ciolan a simtzi oboseala a se simtzi sleit (de puteri) a fi stors de puteri a fi numai apa (o apa) a i se muia (cuiva) ciolanele a pica (a cadea) de pe (din) picioare a nu se (mai) putea tzine pe picioare a nul mai tzine picioarele (de oboseala) a i se rupe picioarele (de oboseala) a fi zdrobit de oboseala a cadea (a da) in (pe) brinci. V. efort munca.