CÁZNA cazne s. f. 1. Tortura supliciu chin. 2. Asuprire impilare nedreptate. 3. Straduintza osteneala truda. Din sl. kaznĭ „pedeapsa”.

cázna¹ sf [At: VARLAAM C. 154/2 / V: cásna hásna / Pl: ~ne / E: vsl казнъ] 1 Chin. 2 (Spc) Tortura. 3 (Trs; rar) Necaz. 4 Silintza. 5 Munca incordata obositoare Si: osteneala truda. 6 Stradanie mare la o lucrare. 7 (Rar) Batjocura.

cázna² sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ne / E: cf caznat cazni² necaz] (Iuz) Monstru.

CÁZNA cazne s. f. 1. Tortura supliciu chin. 2. Asuprire impilare nedreptate. 3. Straduintza osteneala truda. Din sl. kaznĩ „pedeapsa”.

CÁZNA cazne s. f. 1. Tortura supliciu. Arzind intre birne vitele ishi incrincenau picioarele ishi rasuceau boturile in sus; unele gemeau can cazna unei nemaipomenite munci. CAMILAR N. II 120. Mai bine ma duc cit vad cu ochii decit sa rabd eu asha cazna shi ocara... chiar la mine acasa. RETEGANUL P. III 40. Fara judecata fara nimic il bagara la pushcarie spre a fi pus la cazne shi apoi sal piarza pre el. ISPIRESCU M. V. 7. ♦ Fig. Ceea ce produce suferintza chin. Bun pentru acei ce aveau glas [profesorul de muzica] era adevarata cazna pentru nenorocitzii fara glas. CONTEMPORANUL VI 198. 2. Asuprire impilare nedreptate. Sau ashezat amindoi unchiul shi nepotul cu caznele pe sat. STANCU D. 382. 3. Straduintza osteneala truda incordare. Aici [in shcoala din trecut] incepe munca ori mai bine cazna intelectuala. GHEREA ST. CR. II 339. ◊ Loc. adv. Cu mare cazna = cu greu cu truda cu mare efort. Cu mare cazna mosh Petrache sa limpezit. POPA V. 103.

CÁZNA cazne s. f. 1. Tortura supliciu. 2. Asuprire impilare nedreptate. Sau ashezat amandoi... cu caznele pe sat (STANCU). 3. Straduintza osteneala truda. Slav (v. sl. kaznĩ „pedeapsa”).

CÁZNA ~e f. 1) Suferintza fizica sau/shi morala foarte puternica; tortura; supliciu. 2) Efort (fizic sau intelectual) deosebit pentru realizarea unui lucru sau pentru atingerea unui scop; osteneala; straduintza; silintza; sarguintza. /<sl. kazni

cazna f. 1. chinuirea vinovatului spre a marturisi crima tortura: cazna s’a desfiintzat in Principate de Regulamentul organic; 2. munca osteneala mare. [Slav. KAZNĬ pedeapsa].

cázna f. pl. e (vsl. kaznĭ pedeapsa d. kazati a pedepsi a mustra; sirb. kazna. V. cazanie nacaz pricaz). Vest. Chin tortura.

casna sf vz cazna

cázna s. f. g.d. art. cáznei; pl. cázne

cázna s. f. g.d. art. cáznei; pl. cázne

cazna

casna nei gen. a.

CÁZNA s. 1. v. tortura. 2. v. stradanie.

CAZNA s. 1. calvar canon chin durere patima schingiuire schingiuit suferintza supliciu tortura (inv. shi pop.) truda (pop.) munca (inv.) muncitorie pasiune pedeapsa pedepsitura rana schingi stradanie strinsoare trudnicie. (~ indurata de cineva.) 2. chin efort fortzare munca osteneala sfortzare silintza stradanie straduintza truda zbatere (livr.) travaliu (rar) straduiala straduire (pop.) canoneala (reg.) shtrapatz (prin Munt.) morinceala (Mold. shi Transilv.) zoala (inv.) caznire nevointza ostenintza sfortza stradanuintza stradanuire. (~ lui a fost incununata de succes.)

cázna (cázne) s. f. 1. Tortura chin supliciu. 2. Suferintza durere nelinishte. 3. Truda munca stradanie. Sl. kaznĭ (Miklosich Slaw. El. 24; Lexicon 279; Cihac II 46); cf. sb. kazna „pedeapsa” pol. kazn „pedeapsa”. Der. cazni vb. (a tortura a chinui; refl. a se stradui; a ingriji; a avea grija a creshte cind este construit cu prep. cu) din sl. kazniti „a pedepsi”.