impilare sf [At: (a. 1776) URICARIUL I 180/ V: im~ / Pl: ~lari / E: impila] 1 Calcare in picioare Si: impilat¹ (1). 2 Oprire prematura a dezvoltarii Si: impilat¹ 3 Presare a fanului Si: impilat¹ (3). 4 (Reg) Impiedicare a unui cal legandui capul de un picior spre a nu putea fugi Si: impilat¹ (4). 5 Apasare. 6 (Fig) Induplecare. 7 Aplecare spre pamant Si: impilat¹ (7). 8 Impovarare peste masura Si: impilat¹ (8). 9 Asuprire. 10 Biciuire. 11 (Nob) Dispretz.

IMPILÁRE impilari s. f. Actziunea de a impila; oprimare asuprire. In curgerea timpurilor acest popor... fatza de impilarile unor domnii vitrege fatza de asuprirea indestulatzilor vietzii shia pastrat fiintza cu limba shi datinile. SADOVEANU E. 24. Intrebuintza creditul ce avea la domn spre impilarea gloatei. NRGRUZZI S. I 150. A face istoricul chestiunii rurale in tzarile romine este a scrie insashi istoria a trei secole de impilari facute poporului romin. KOGALNICEANU S. A. 209.

impilare f. apasare silnica: impilarea gloatei NEGR.

impila v vz impila

impilare sf vz impilare

impila [At: ECONOMIA 41/7 / V: im~ (cscj) ~li ~pcili incili / Pzi: ~lez / E: ml *impillare] 1 vt A calca in picioare. 2 vr A nu se mai dezvolta. 3 vt A presa fanul. 4 vt (Reg) A impiedica un cal legandui capul de un picior spre a nu putea fugi. 5 vt A apasa. 6 vt (Fig) A indupleca. 7 vt A face sa se aplece spre pamant. 8 vt A impovara peste masura. 9 vt A asupri. 10 vt A biciui. 11 vt (Nob) A dispretzui.

IMPILÁ impilez vb. I. Tranz. A asupri a oprima a apasa. Vornicul Straie Leurdeanu ceshi azvirlise comanacul shishi lepadase rasa urma iarashi a impila tzeara. ODOBESCU S. I 447. De la ai sai nu ashteapta vreun bine pentru k ai sai totdeauna lau impilat. NEGRUZZI S. I 279.

A IMPILÁ ~éz tranz. (colectivitatzi sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a oprima. / Orig. nec.

impilá v. a impovara prea mult a apasa cu violentza. [Lit. a bate sau calca in piua: termen tehnic generalizat].

impiléz v. tr. (d. pila forma pmt. a luĭ piŭa adica „a pisa a pisagi” k lat. dare in pistrinum a pisagi. V. piŭa). Asupresc oprim: a impila poporu. Vest. A impila un cal al lega cu un picĭor de capastru asha in cit sa nu poata fugi cind e lasat sa pasca.

impiláre s. f. g.d. art. impilắrii; pl. impilắri

impiláre s. f. g.d. art. impilarii; pl. impilari

impilá (a ~) vb. ind. prez. 3 impileáza

impilá vb. ind. prez. 1 sg. impiléz 3 sg. shi pl. impileáza; conj. prez. 3 sg. shi pl. impiléze

IMPILÁRE s. v. oprimare.

IMPILARE s. asuprire exploatare napastuire opresiune oprimare persecutare persecutzie prigoana prigonire urgisire (pop.) asupreala silnicie (inv.) avanie obida obidire obijduire strinsoare (fig.) apasare despuiere stoarcere. (~ maselor.)

IMPILÁ vb. v. oprima.

IMPILA vb. a asupri a exploata a impovara a napastui a oprima a oropsi a persecuta a prigoni a tiraniza a urgisi (inv. shi reg.) a bintui (inv.) a obidi a obijdui a sili a supara a tiranisi a tirani (fig.) a apasa a despuia a stoarce a suge (reg. fig.) a stoci (inv. fig.) a calca. (A ~ masele.)

impilá (impiléz impilát) vb. 1. A comprima a presa a zdrobi. 2. A oprima a asupri. Var. impili incila inchila. Probabil din lat. *impillāre < pilāre cf. pil piua (Cihac I 119; Tiktin; Pushcariu RF II 6671). Dupa o parere mai putzin convingatoare a lui Draganu Dacor. VI 28691 de la chila › inchila cu modificare datorata hiperurbanismului. Pentru semantism cf. fr. fouler ngr. πιλέω. Der. impilator adj. (care oprima).

impilá impiléz vb. I (reg. inv.) 1. (despre iarba) a calca in picioare. 2. (refl.) a nu se dezvolta a se pipernici a se chirci. 3. (despre fan) a indesa a presa. 4. (despre cal) al impiedica (prin legarea gatului de un picior dinainte). 5. (fig.) a apasa a face sa se aplece; a indupleca. 6. a impovara cu dari a asupri a oprima. 7. a combate a dispretzui. 8. (fig.) a biciui.