APASÁ apắs vb. I. 1. Tranz. shi intranz. A se lasa cu toata greutatea asupra unui lucru a exercita o presiune asupra anui corp; a presa. ♦ Intranz. Fig. A accentua a sublinia in vorbire un cuvant o fraza etc. 2. Tranz. Fig. A asupri a oprima; a face sa sufere a chinui a copleshi. Lat. *appensare.

apasá [At: VARLAAM C. 222 2 / Pzi: ápas / E: *appensare] 1 vi A atarna greu. 2 vi A cantari. 35 vtri (a) A (se) lasa cu toata greutatea sa asupra unui lucru. 6 vi (D. un obiect) A fi prea greu (de purtat) pentru cineva. 7 vi (Cst pe) A exercita o presiune asupra unui corp Si: a presa. 8 vi A impinge la fund. 910 (Reg) vtr A se urca (sau a ajuta cuiva sa urce) intrun pom Si: a burica. 11 vi (Fig; d. o vorba un cuvant o fraza etc.) A accentua. 1213 vtr (Fig; subiectul este omul) A asupri. 1416 vtr (Adeseori subiectul activ e o abstractizare) A (se) oprima. 17 vi A simtzi o greutate (in trup).

APASÁ apắs vb. I. 1. Tranz. shi intranz. A se lasa cu toata greutatea asupra unui lucru a exercita o presiune asupra unui corp; a presa. ♦ Intranz. Fig. A accentua a sublinia in vorbire un cuvant o fraza etc. 2. Tranz. Fig. A asupri a oprima; a face sa sufere a chinui a copleshi. Lat. *appensare.

APASÁ apắs vb. I. 1. Tranz. A se lasa cu toata greutatea asupra unui lucru a presa (cu putere). I se parea k tavanul o apasa peretzii casei o striveau. BART E. 250. (Absol.) Soacra ma mina sa tzas Eu ma duc la sul shapas. JARNÍKBIRSEANU D. 178. ◊ Fig. Singuratatea il apasa dureros dar durerea lui era dulce k mierea acestei lumini de primavara. C. PETRESCU R. DR. 27. ◊ (Cu aratarea instrumentului actziunii) Apasa cu mina capul bolnavului. SHEZ. I 59. ◊ (Complementul instrumental devine complement direct) Ishi lipi miinile de timple le apasa shi clatina capul. DUMITRIU B. P. 81. Gindind k dorm shireato apeshi gura ta de foc Peai mei ochi inchishi k somnul. EMINESCU O. I 42. ◊ Intranz. Apas pe butonul soneriei. ◊ Elena shedea cu virful degetelor apasate pe ochi. DUMITRUL B. F. 47. O mina era strins apasata pe inima. EMINESCU N. 77. (Neobishnuit) Iata k soseshte un om... cu palaria apasata pe ochi. SBIERA P. 199. (Fig.) La ora cinci dimineatza cind intunericul de iarna mai apasa peste muntzi greoi shi compact peisajul fantastic al Roshiei Montane incepe sa se anime. BOGZA T. 49. In dricul verii apasa arshitza nemilostiva subt cer alburiu. SADOVEANU M. C. 20. ♦ (Despre obiecte) A fi prea greu (de purtat) pentru cineva. Zaua nu man deasa. SHaua nu mapasa. ALECSANDRI P. P. 63. 2. Intranz. Fig. (Cu privire la cuvinte fraze etc.) A rosti raspicat shi tare a sublinia prin pronuntzare. Directorul terminase apasind pe ultimul cuvint. ◊ (Eliptic) Dute apasa el pleaca acum shi nu mai ashtepta. PREDA I. 165. 3. Tranz. Fig. A oprima a asupri a impila. Acele milioane ce in gramezi luxoase sint strinse la bogatul pe cel sarac apasa SHis supte din sudoarea prostitului popor. EMINESCU O. I 59. Streini printzi... neapasara. ALEXANDRESCU P. 139. 4. Tranz. Fig. A chinui a inabushi a copleshi. Se straduia mereu sa dezvaluie pina la capat tot cei apasa cugetul. V. ROM. noiembrie 1953 185. O arshitza ma apasa. SADOVEANU N. F. 73. Frig in casa Gol pe masa. Griji teapasa. TOMA C. V. 465. O greutate imi apasa inima. NEGRUZZI S. I 54.

APASÁ apắs vb. I. 1. Tranz. shi intranz. A se lasa cu toata greutatea asupra unui lucru; a presa a impinge (cu putere) a exercita o fortza de presiune asupra unui corp. ♦ Intranz. Fig. A accentua a sublinia in vorbire un cuvant o fraza etc. 2. Tranz. Fig. A asupri a oprima. ♦ A chinui a innabushi a copleshi. O greutate imi apasa inima (NEGRUZZI). Lat. *appensare.

A APASÁ apas 1. tranz. 1) (obiecte organe etc.) A supune unei greutatzi. ~ un buton. 2) fig. (colectivitatzi shi persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a oprima; a impila; a asupri. 3) fig. (despre stari fizice sau sufleteshti ale unei persoane) A copleshi facand sa sufere. 4) fig. (cuvinte fraze etc.) A accentua in procesul vorbirii. 2. intranz. A exercita o greutate asupra a ceva. ~ cu degetul pe rana. /<lat. appensare

apasa v. 1. a atarna greu asupra cuiva a ingreuna; 2. fig. a asupri. [Lat. vulg. APPENSARE].

apắs a á v. tr. (lat. adpensare d. pensare a cintari de unde vine atzĭ pasa. Apas apeshĭ apasa; sa apas sa apeshĭ sa apese. In Mold. sud: apes apeshĭ apeasa; sa apés sa apeshĭ sa apese; apesat; apesare). Imping fac presiune: a apasa un buton k sa sune soneria. Fig. Asupresc guvernez cu asprime. V. intr. A apasa pe un buton.

apasá (a ~) vb. ind. prez. 3 apása; conj. prez. 3 sa apése

apasá vb. ind. prez. 1 sg. apas 3 sg. shi pl. apása; conj. prez. 3 sg. shi pl. apése

APASÁ vb. 1. v. presa. 2. v. insista.

APASÁ vb. v. asupri avea chinui cantari consuma copleshi covarshi cuprinde exploata framanta impila impovara munci napadi napastui oprima oropsi persecuta prigoni razbi tiraniza urgisi.

APASA vb. 1. a comprima a presa a stringe (inv. shi pop.) a pasa. (~ piesa cu ajutorul...) 2. a accentua a insista. (~ asupra celor spuse mai inainte.)

apasa vb. v. ASUPRI. CHINUI. CINTARI. CONSUMA. COPLESHI. COVIRSHI. CUPRINDE. EXPLOATA. FRAMINTA. IMPILA. IMPOVARA. MUNCI. NAPADI. NAPASTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. RAZBI. TIRANIZA. URGISI.

apasá (apắs apasát) vb. 1. A se lasa cu toata greutatea a exercita o presiune a presa. 2. A copleshi a oprima a fi suparator. 3. A cufunda a adinci. 4. A intari. 5. A scoate in relief a accentua a sublinia. Lat. *appensāre de la pensāre cf. pendĕreappendĕre (Philippide Principii 21; Pushcariu 94; CandreaDens. 1349; REW 544; DAR); cf. v. fr. apeser prov. apesar. Cretzu 306 pleca in mod greshit de la un lat. *appressare. Cf. pasa. Der. apasator adj. (care oprima care coplesheshte); apasatura s. f. (presiune; oprimare).