inabushi [At: COSTINESCU / S shi: (inv) inna~ / Pzi: ~shesc / E: in + nabushi] 12 vt (Rar) Ai tzashni cuiva (lacrimile sau) sangele. 3 vt (D. buruieni) A se dezvolta impiedicand creshterea shi dezvoltarea plantelor Si: a napadi. 4 vt (Nob) A infashura pe cineva cu multe haine k sa transpire shi sai scada febra. 5 vt (Fig) A potoli prin violentza manifestari actziuni sau mishcari sociale Si: a reprima. 67 vtr A (se) sufoca. 89 vt A acoperi focul cu cenusha pentru (al stinge sau) al face sa arda mocnit.

INABUSHÍ inắbush vb. IV. 1. Refl. (Despre fiintze) A nu mai putea respira; a se sufoca. V. nabushi (1). I se parea k se inabusha. DUMITRIU N. 85. ◊ Tranz. Suflarea i devenea din ce in ce mai fierbinte. Simtzi cal inabushe. VLAHUTZA O. A. I 101. 2. Tranz. (Despre buruieni) A impiedica creshterea shi dezvoltarea plantelor; a napadi. Aceste buruieni aproape intotdeauna crescind mai repede decit samanaturile le ineaca... sau inabusha shi astfel le fac sa piara. PAMFILE A. R. 94. 3. Tranz. Fig. (Cu privire la manifestari actziuni mishcari sociale) A potoli prin violentza; a reprima. V. nabushi (3). [Gh. Bibescu] a incercat sa inabushe revolutzia din 1848 din TZara Romineasca. IST. R.P.R. 312. ♦ A face sa nu se vada sa nu se auda sa nu se simta; a ascunde. SHoimaru ishi inabushi un geamat. SADOVEANU O. VII 91.

A INABUSHÍ inabush tranz. 1) A face sa se inabushe; a asfixia. 2) (plante) A impiedica sa se dezvolte normal. 3) reg. (alimente legume etc.) A fierbe intrun vas inchis; a gati la capac. 4) (actziuni manifestari etc.) A potoli prin violentza; a reprima. ~ o demonstratzie. 5) A face sa nu se mai produca. ~ focul. 6) (sentimente stari sufleteshti etc.) A stavili printrun efort de vointza; a infrana; a controla; a domina. ~ emotziile. /in + a nabushi

A SE INABUSHÍ ma inabush intranz. 1) (despre fiintze) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer sau din cauza caldurii etc.); a se sufoca; a se asfixia. 2) fig. A se simtzi intrun impas moral (din cauza unor conditzii nefavorabile); a se sufoca. /in + a nabushi

inabúsh shi ésc a í v. tr. (sirb. nabušiti a se unfla cu intz. luĭ inadush. El inabusha si inabúshe. V. bushesc). Vest. Inadush sufoc asfixiez. Fig. Reprim: a inabushi o rascoala. V. refl. Ma inadush: s’a inabushit shi a murit. Est. (nabushesc). Napadesc inund podidesc: laŭ nabushit lacramile. V. intr. Ma revars naboĭesc navalesc: riurile Tatariĭ aŭ nabushit. SHi inn shi inắbush.

inabushí (a ~) vb. ind. prez. 3 inắbusha imperf. 3 sg. inabusheá; conj. prez. 3 sa inắbushe

inabushí vb. ind. prez. 1 sg. inabush 3 sg. shi pl. inabusha imperf. 3 sg. inabusheá; conj. prez. 3 sg. shi pl. inabushe

inabushi (ind. prez. 1 sg. inabush 3 sg. shi pl. inabusha conj. inabushe)

INABUSHÍ vb. 1. v. asfixia. 2. a strangula a sufoca. (Emotzia il ~.) 3. (fig.) a comprima. (Ishi ~ un suspin.) 4. v. reprima. 5. v. stinge. 6. v. napadi.

INABUSHÍ vb. v. ascunde tainui.

INABUSHI vb. 1. a (se) asfixia a (se) ineca a (se) sufoca a (se) sugruma (inv. shi pop.) a (se) nabushi a (se) nadushi (inv.) a (se) impresura. (Fumul il ~.) 2. a strangula a sufoca. (Emotzia il ~; cu glasul ~ de emotzie.) 3. (fig.) a comprima. (Ishi ~ un suspin.) 4. a reprima (fig.) a sugruma. (A ~ o rascoala.) 5. a stinge. (~ focul.) 6. a napadi. (Buruienile ~ un teren cultivat.)

inabushi vb. v. ASCUNDE. TAINUI.