APASÁ apắs vb. I. 1. Tranz. A se lasa cu toata greutatea asupra unui lucru a presa (cu putere). I se parea k tavanul o apasa peretzii casei o striveau. BART E. 250. (Absol.) Soacra ma mina sa tzas Eu ma duc la sul shapas. JARNÍKBIRSEANU D. 178. ◊ Fig. Singuratatea il apasa dureros dar durerea lui era dulce k mierea acestei lumini de primavara. C. PETRESCU R. DR. 27. ◊ (Cu aratarea instrumentului actziunii) Apasa cu mina capul bolnavului. SHEZ. I 59. ◊ (Complementul instrumental devine complement direct) Ishi lipi miinile de timple le apasa shi clatina capul. DUMITRIU B. P. 81. Gindind k dorm shireato apeshi gura ta de foc Peai mei ochi inchishi k somnul. EMINESCU O. I 42. ◊ Intranz. Apas pe butonul soneriei. ◊ Elena shedea cu virful degetelor apasate pe ochi. DUMITRUL B. F. 47. O mina era strins apasata pe inima. EMINESCU N. 77. (Neobishnuit) Iata k soseshte un om... cu palaria apasata pe ochi. SBIERA P. 199. (Fig.) La ora cinci dimineatza cind intunericul de iarna mai apasa peste muntzi greoi shi compact peisajul fantastic al Roshiei Montane incepe sa se anime. BOGZA T. 49. In dricul verii apasa arshitza nemilostiva subt cer alburiu. SADOVEANU M. C. 20. ♦ (Despre obiecte) A fi prea greu (de purtat) pentru cineva. Zaua nu man deasa. SHaua nu mapasa. ALECSANDRI P. P. 63. 2. Intranz. Fig. (Cu privire la cuvinte fraze etc.) A rosti raspicat shi tare a sublinia prin pronuntzare. Directorul terminase apasind pe ultimul cuvint. ◊ (Eliptic) Dute apasa el pleaca acum shi nu mai ashtepta. PREDA I. 165. 3. Tranz. Fig. A oprima a asupri a impila. Acele milioane ce in gramezi luxoase sint strinse la bogatul pe cel sarac apasa SHis supte din sudoarea prostitului popor. EMINESCU O. I 59. Streini printzi... neapasara. ALEXANDRESCU P. 139. 4. Tranz. Fig. A chinui a inabushi a copleshi. Se straduia mereu sa dezvaluie pina la capat tot cei apasa cugetul. V. ROM. noiembrie 1953 185. O arshitza ma apasa. SADOVEANU N. F. 73. Frig in casa Gol pe masa. Griji teapasa. TOMA C. V. 465. O greutate imi apasa inima. NEGRUZZI S. I 54.