SUPLÍCIU suplicii s. n. (Livr.) Tortura cazna chin fizic. ♦ Fig. Suferintza morala durere sufleteasca mare. Din lat. supplicium fr. supplice.

supliciu sn [At: NEGULICI / Pl: ~cii (inv) ~ciuri / E: lat supplicium fr supplice] (Liv) 12 Tortura (12).

SUPLÍCIU suplicii s. n. Tortura cazna chin fizic. ♦ Fig. Suferintza morala durere sufleteasca mare. Din lat. supplicium fr. supplice.

SUPLÍCIU suplicii s. n. Tortura cazna chinuire. Ii rastigni cu cuie de fier pe o prajina cu capetele in jos... Apoi fara a lasa pe uimitzii spectatori ai teribilului supliciu sa revina din inlemnirea lor el porunci pedestrimii a escalada murii. HASDEU I. V. 102. ◊ (Cu sens atenuat) Sabina i retezase [cotoiului] cu foarfecul mustatzile de la radacina... Lasal duduie Sabina k are sashi ieie lumea in cap incerca sal scape de supliciu Catinca. C. PETRESCU C. V. 85. ♦ Fig. Chin suferintza psihica. Tovarashia ei pe strada devenea un supliciu. C. PETRESCU I. II 213. Pentru tine trebuie sa fie un supliciu strimtorarea shi pustietatea asta in care team adus. VLAHUTZA O. A. III 178.

SUPLÍCIU s.n. Cazna tortura. ♦ (Fig.) Chin suferintza psihica. [Pron. ciu. / < lat. supplicium cf. fr. supplice it. supplicio].

SUPLÍCIU s. n. cazna tortura. ◊ (fig.) chin suferintza psihica. (< lat. supplicium fr. supplice)

SUPLÍCIU ~i n. Suferintza fizica sau/shi morala foarte puternica; cazna; tortura. [Sil. supliciu] /<lat. supplicium fr. supplice

supliciu n. 1. pedeapsa corporala grava ordonata de justitzie: popoarele civilizate au suprimat supliciile; ultimul supliciu pedeapsa cu moarte; 2. fig. ceea ce cauzeaza o mare durere fizica sau morala.

*suplíciŭ n. (lat. supplicium). Tortura chin cazna: supliciile Iaduluĭ. Fig. Mare plictiseala mare nemultzamire: ashteptarea asta e un supliciŭ societatea luĭ e un supliciŭ pentru mine.

suplíciu (livr.) [ciu pron. cĭu] (supli) s. n. art. suplíciul; pl. suplícii art. suplíciile (cii)

suplíciu s. n. (sil. pli) [ciu pron. ciu] art. suplíciul; pl. suplícii art. suplíciile (sil. cii)

supliciu

supliciu cii.

SUPLÍCIU s. 1. v. tortura. 2. v. mucenicie.

SUPLICIU s. 1. calvar canon cazna chin durere patima schingiuire schingiuit suferintza tortura (inv. shi pop.) truda (pop.) munca (inv.) muncitorie pasiune pedeapsa pedepsitura rana schingi stradanie strinsoare trudnicie. (Supus la ~i crincene.) 2. martiraj martiriu mucenicie (rar) martir (inv. shi pop.) patima (inv.) martirism marturie mucenie mucenire stradanie. (~ indurat de un sfint.)