SUPLÍCIU suplicii s. n. Tortura cazna chinuire. Ii rastigni cu cuie de fier pe o prajina cu capetele in jos... Apoi fara a lasa pe uimitzii spectatori ai teribilului supliciu sa revina din inlemnirea lor el porunci pedestrimii a escalada murii. HASDEU I. V. 102. ◊ (Cu sens atenuat) Sabina i retezase [cotoiului] cu foarfecul mustatzile de la radacina... Lasal duduie Sabina k are sashi ieie lumea in cap incerca sal scape de supliciu Catinca. C. PETRESCU C. V. 85. ♦ Fig. Chin suferintza psihica. Tovarashia ei pe strada devenea un supliciu. C. PETRESCU I. II 213. Pentru tine trebuie sa fie un supliciu strimtorarea shi pustietatea asta in care team adus. VLAHUTZA O. A. III 178.