CÁZNA cazne s. f. 1. Tortura supliciu. Arzind intre birne vitele ishi incrincenau picioarele ishi rasuceau boturile in sus; unele gemeau can cazna unei nemaipomenite munci. CAMILAR N. II 120. Mai bine ma duc cit vad cu ochii decit sa rabd eu asha cazna shi ocara... chiar la mine acasa. RETEGANUL P. III 40. Fara judecata fara nimic il bagara la pushcarie spre a fi pus la cazne shi apoi sal piarza pre el. ISPIRESCU M. V. 7. ♦ Fig. Ceea ce produce suferintza chin. Bun pentru acei ce aveau glas [profesorul de muzica] era adevarata cazna pentru nenorocitzii fara glas. CONTEMPORANUL VI 198. 2. Asuprire impilare nedreptate. Sau ashezat amindoi unchiul shi nepotul cu caznele pe sat. STANCU D. 382. 3. Straduintza osteneala truda incordare. Aici [in shcoala din trecut] incepe munca ori mai bine cazna intelectuala. GHEREA ST. CR. II 339. ◊ Loc. adv. Cu mare cazna = cu greu cu truda cu mare efort. Cu mare cazna mosh Petrache sa limpezit. POPA V. 103.