STRADÁNIE stradanii s. f. (Inv.) Silintza efort depus de cineva pentru a realiza ceva; straduintza straduiala. Din sl. stradanije.

stradanie sf [At: (a. 1661) GCR I 182/34 / V: (inv) ~rad~ / Pl: ~i / E: slv страданиѥ] 1 (Inv) Suferintza (1). 2 Incordare voluntara indelungata a fortzelor fizice intelectuale in vederea realizarii unei actziuni a atingerii unui scop² etc. Si: cazna¹ (1) chin (1) efort (1) fortzare (2) munca osteneala sfortzare truda zbatere (rar) stradanuiala straduire (1) (pop) canoneala (inv) caznire¹ (1) nevoiala sfortza stradare straduintza (1) stradanuire (1) (reg) moranceala shtrapatz zoala. 3 Munca sustzinuta insistenta intrun domeniu de activitate la invatzatura etc. Si: asiduitate (2) insistentza perseverentza ravna sfortzare sarguintza zel (pop) osardie. 4 (Pex) Spor la munca Si: harnicie (2) vrednicie zel (pop) sarg (1) (inv) diligentza² (1) silintza straduintza Vz incercare straduintza (3).

STRADÁNIE stradanii s. f. Silintza efort staruitor depus de cineva pentru a realiza ceva; straduintza straduiala. Din sl. stradanije.

STRADÁNIE stradanii s. f. Silintza indelunga osteneala staruitoare; efort sfortzare zel. Pentru domnia Munteniei shi a lui Constantin fratele meu ai sa te trudeshti mariata la Stambul; shi pentru aceasta e nevoie de destule cheltuieli shi stradanii. SADOVEANU Z. C. 253. Incet trecura anii. Impartzind amarul vietzii shial atitora stradanii am invins. EFTIMIU I. 100. Stralucitele triumfuri care incununara stradaniile lor fura glorificate shi trimbitzate in toate partzile. BALCESCU O. II 286.

STRADÁNIE ~i f. Efort (fizic sau intelectual) depus in realizarea unui lucru sau in atingerea unui scop; silintza; sarguintza; straduintza; asiduitate. [G.D. stradaniei; Sil. nie] /<sl. stradanije

stradanie f. mare osteneala: triumfurile ce incununara stradaniile lor BALC. [Slav. STRADANIĬE suferintza].

stradánie f. (vsl. stradaniĭe suferintza). Vechĭ. (stra). Chin cazna. Azĭ. Silintza sfortzare osteneala: a reushit dupa multa stradanie.

stradanie sf vz stradanie

stradánic ánie V. stradalnic anie.

stradánie (inv.) (nie) s. f. art. stradánia (nia) g.d. art. stradániei; pl. stradánii art. stradániile (nii)

stradánie s. f. (sil. nie) art. stradánia (sil. nia) g.d. art. stradániei; pl. stradánii art. stradániile (sil. nii)

stradanie pl. stradanii

STRADÁNIE s. 1. cazna chin efort fortzare munca osteneala sfortzare silintza straduintza truda zbatere (livr.) travaliu (rar) straduiala straduire (pop.) canoneala (reg.) shtrapatz (prin Munt.) moranceala (Mold. shi Transilv.) zoala (inv.) caznire nevointza ostenintza sfortza stradanuintza stradanuire. (~ lui a fost incununata de succes.) 2. efort incercare osteneala sfortzare silintza straduintza. (Toate ~iile lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverentza. 4. v. harnicie.

STRADÁNIE s. v. calvar canon cazna chin durere martiraj martiriu mucenicie patima schingiuire schingiuit suferintza supliciu tortura.

STRADANIE s. 1. cazna chin efort fortzare munca osteneala sfortzare silintza straduintza truda zbatere (livr.) travaliu (rar) straduiala straduire (pop.) canoneala (reg.) shtrapatz (prin Munt.) morinceala (Mold. shi Transilv.) zoala (inv.) caznire nevointza ostenintza sfortza stradanuintza stradanuire. (~ lui a fost incununata de succes.) 2. efort incercare osteneala sfortzare silintza straduintza. (Toate ~ lui au fost zadarnice.) 3. asiduitate insistentza perseverentza rivna sfortzare silintza sirguintza staruintza straduintza zel (pop.) osirdie. (~ lui sa dovedit fructuoasa.) 4. harnicie rivna silintza sirguintza straduintza vrednicie zel (pop.) sirg (inv.) activitate diligentza. (E de admirat ~ lui.)

stradanie s. v. CALVAR. CANON. CAZNA. CHIN. DURERE. MARTIRAJ. MARTIRIU. MUCENICIE. PATIMA. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUFERINTZA. SUPLICIU. TORTURA.

stradánie (i) s. f. 1. (Inv.) Chin suferintza calvar. 2. Efort silintza. Sl. stradanije (Miklosich Slaw. Elem. 46; Cihac II 371). Der. stradalnic adj. (laborios activ harnic) din sl. stradilinu „care indura” cu suf. nic (dupa Tiktin shi Candrea dintrun sl. *stradaniniku); stradanui vb. refl. (Mold. a se cazni a se stradui); stradui vb. refl. (a indura a suferi; a se fortza a se cazni) cf. sl. stradati „a indura”; straduintza s. f. (efort); straduitor adj. (sirguincios silitor).

CARPENT TUA POMA NEPOTES (lat.) roadele (stradaniile) tale le vor culege nepotzii Vergiliu „Bucolica” IX 50. Trebuie sa trudeshti gandindute la cei ce vor veni dupa tine.