folos sn [At: COD. VOR. 119/10 / V: (inv; astazi reg fal~ / Pl: ~oase (inv) ~uri / E: ngr φελός (pentru ᾶφελος] 1 (Adesea in legatura cu verbele „a avea” „a trage” „a aduce”) Cashtig moral sau material Si: avantaj beneficiu profit (inv) folosire (1) (inv) folosintza (1) (reg) hazna. 23 (Iljv) In (sau spre pentru) ~ul cuiva In avantajul cuiva. 45 (Iljv) Cu (loc fara) ~ (In mod) avantajos. 67 (Ial) Cu profit. 89 (Iljv) De (ioc fara) ~ Util. 1011 (Ial) Avantajos. 1213 (Ial) Profitabil. 14 (Ie) Ce ~ La ce bun? 15 (Iae) Degeaba. 16 (Fin; inv; ioc pasiv) Activ.

FOLÓS foloase s. n. (Adesea in legatura cu verbele «a avea» «a aduce» «a trage») Ceea ce foloseshte ceea ce aduce cishtig moral sau material. V. avantaj profit beneficiu. Nam sa am folos de el niciodata. CREANGA A. 14. Mult folos aduce munca e prielnica oricui. BELDICEANU P. 136. Un deosebit shi mare folos este shi cu shcoalele. GOLESCU I. 69. ◊ Loc. adj. shi adv. In (spre sau pentru) folosul cuiva = in interesul in avantajul spre binele cuiva. Te sfatuiesc in folosul tau. ▭ Spre folosul omenirii vor veni tot rinduri rinduri Pe aripile shtiintzei inmiirile de ginduri. BELDICEANU P. 126. Voi urma sfaturile cele bune care mi le faci prin scrisoarea me caci vad k sint pentru folosul meu. KOGALNICEANU S. 41. Vorbesc pentru folosul Patriei mele pentru deshteptarea pentru luminarea pentru infrumusitzarea shi in scurt pentru fericirea ei. GOLESCU I. 61. Cu folos = in mod avantajos cu profit. Munceshte cu folos. De folos = folositor avantajos profitabil. Da badica mine tzi semplineshte anul iama shi pe mine cu dta k tzioi fi de mare folos. EMINESCU N. 21. Adunind tzara spre a se chibzui ishi alesera cu totzi sfat de folos acestei nevoi k domnul sa se inchine lui Sigismund pastrindushi insa fara scadere drepturile suveranitatzii shi veniturile tzarii. BALCESCU O. II 72. ◊ Expr. (Intrebare retorica urmata uneori de o determinare introdusa prin «de» sau de o propozitzie introdusa prin «k» «daca») Ce folos? = la ce bun? degeaba. Dar cu pamintul ce sa faci? SHi ce folos de boi shi vaci? Nevasta daca nu tzio placi Le dai in traznet toate! COSHBUC P. I 119. Ce folos de tine draga K eshti alba shi spalata SHi traieshti tot suparata. JARNÍKBIRSEANU D. 375.

FOLÓS ~oáse n. Venit material sau spiritual; cashtig; beneficiu; avantaj; profit. /< ngr. ófelos

folos n. 1. cashtig; 2. profit utilitate. [Grec. bizantin FELÓS].

folós n. oase shi urĭ (mgr. felós vgr. óphelos). Utilitate cishtig avantaj profit. De folos folositor. Cu folos in mod folositor. In folosu cuĭva in beneficiu lui. A trage foloase a scoate cishtig a folosi. Ce folos de lapte gros? ce foloseshte un lucru in care o calitate e nimicita de un defect (de ex. un om harnic dar betziv; o brinza buna in burduf de cine)? In Ps. SH. shi falos.

folós s. n. pl. foloáse

folós s. n. pl. foloáse

FOLÓS s. 1. v. avantaj. 2. afacere avantaj chilipir cashtig pricopseala profit (Transilv. shi Maram.) hazna (fam. shi ir.) scofala. (Nu e nici un ~ sa...) 3. avantaj binefacere dar privilegiu. (~oasele tehnicii moderne.) 4. eficacitate eficientza operativitate productivitate randament valoare. (~ul unei metode.) 5. serviciu. (A adus imense ~oase shtiintzei.) 6. v. utilitate.

FOLOS s. 1. avantaj beneficiu cishtig profit (inv. shi reg.) seama (inv.) folosintza (inv. in Transilv.) dobinda (fig.) rod. (Ce ~ ai din asta?) 2. afacere avantaj chilipir cishtig pricopseala profit (Transilv. shi Maram.) hazna (fam. shi ir.) scofala. (Nu e nici un ~ sa...) 3. avantaj binefacere dar privilegiu. (~oasele tehnicii moderne.) 4. eficacitate eficientza operativitate productivitate randament valoare. (~ unei metode.) 5. serviciu. (A adus imense ~ shtiintzei.) 6. necesitate trebuintza utilitate (pop.) priintza (inv.) polza. (De mare ~.)

Folos ≠ dauna paguba pierdere

folós (foloáse) s. n. Profit avantaj beneficiu utilitate. Ngr. ὄφελος redus la φέλος (Cihac II 660; Murnu 25; Pushcariu Lr. 261). Der. folosi vb. (a fi util; a sluji; a ajuta; refl. a avea profit; a cishtiga a beneficia; a se intrebuintza); folosintza s. f. (inv. profit utilitate; folosire; uzufruct); folositor adj. (util; inv. indatoritor saritor); nefolositor adj. (inutil). Din rom. provine rut. fol’os fol’osyty (Miklosich Wander. 15; Candrea Elemente 408).