PROFÍT, profituri, s. n. Ceea ce reprezintă un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; câștig, beneficiu, avantaj. ♦ (Ec.) Venit care revine proprietarilor capitalului investit într-o întreprindere. ♦ Spec. (Ec.) Beneficiu obținut de o întreprindere. – Din fr. profit, germ. Profit.

profit¹ sm vz profet¹

profit² sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~fet / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr profit, ger Profit, it profitto] 1 Ceea ce reprezintă un folos material sau spiritual pentru cineva sau ceva Si: avantaj, beneficiu, câștig, folos, (înv) priință. 2 (Îlp) În ~ul (cuiva) În interesul material sau spiritual al cuiva. 3 (Fam; îae) Un ce ~ Un oarecare beneficiu. 4 (Ecp; spc) Formă transformată a plusvalorii, reprezentând beneficiul capitalistului. 5 (Ecn; îs) ~ mijlociu Parte a plusvalorii creată în societate care revine fiecărui capitalist proporțional cu mărimea capitalului avansat. 6 (Ecn; îs) ~ comercial Parte a plusvalorii creată în sfera productivă.

PROFÍT, profituri, s. n. Ceea ce reprezintă un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; câștig, beneficiu, avantaj. (Economie) Venitul adus de capitalul utilizat într-o întreprindere, reprezentând diferența dintre încasările efective și totalul cheltuielilor aferente. ♦ Spec. (Economie) Beneficiu obținut de o întreprindere. – Din fr. profit, germ. Profit.

PROFÍT, profituri, s. n. 1. Ceea ce reprezintă folos, cîștig, beneficiu. Profitul vînzătorului. ◊ Loc. prep. În profitul (cuiva) = în folosul, în beneficiul (cuiva). Operele lui să se vîndă în profitul urmașilor. NEGRUZZI, S.I 336. ◊ Expr. (Familiar) Un ce profit = un oarecare profit. Bine că n-am fost în București pe vremea aia! Cum sînt eu nevricoasă... (Leonida:) – Ba nu zi asta; puteai trage un ce profit. CARAGIALE, O. I 90. 2. Venitul capitalistului care are ca izvor plusvaloarea realizată din munca neplătită a salariaților. Profit mediu. Profit maxim.

PROFÍT s.n. 1. Câștig, folos, beneficiu. 2. Venitul care are ca izvor plusvaloarea. [< fr. profit, it. profitto].

PROFÍT s. n. 1. câștig, folos. 2. beneficiu reprezentând diferența dintre activul și pasivul unei întreprinderi comerciale; plusvaloarea privită ca un rezultat al întregului capital investit. (< fr. profit, germ. Profit)

PROFÍT ~uri n. Venit material sau spiritual; câștig; folos; beneficiu; avantaj. /<fr. profit, germ. Profit

profit n. folos.

1) *profít n., pl. urĭ (fr. profit, it. profitto. V. profit 2). Folos, cîștig. V. perdere, pagubă.

profet² sn vz profit²

profít s. n., pl. profíturi

profít s. n., pl. profíturi

PROFÍT s. 1. v. avantaj. 2. v. câștig. 3. afacere, avantaj, chilipir, câștig, folos, pricopseală, (Transilv. și Maram.) haznă, (fam. și ir.) scofală. (Nu e nici un ~ să...)

PROFIT s. 1. avantaj, beneficiu, cîștig, folos, (înv. și reg.) seamă, (înv.) folosință, (înv., în Transilv.) dobîndă, (fig.) rod. (Ai vreun ~ din asta?) 2. beneficiu, cîștig, venit, (prin Transilv.) mirișug, (înv.) ghelir, product, spor, (reg. fig.) mană. (~ net într-o afacere.) 3. afacere, avantaj, chilipir, cîștig, folos, pricopseală, (Transilv. și Maram.) haznă, (fam. și ir.) scofală. (Nu e nici un ~ să...)

Profit ≠ pagubă

PROFÍT (< fr., germ., it.) s. n. Folos, câștig, beneficiu. ♦ Venitul care revine proprietarilor capitalului investit într-o afacere. ♦ (CONT.) Diferența pozitivă dintre veniturile realizate de o societate comercială, într-o anumită perioadă, și cheltuielile aferente veniturilor; pentru o singură tranzacție, p. este diferența pozitivă dintre prețul de vânzare al unui activ (corporal, necorporal, financiar) și prețul la care a fost achiziționat. ◊ P. impozabil = p. dintr-o anumită perioadă, determinat în concordanță cu regulile stabilite de autoritatea fiscală, pe baza cărora impozitul pe p. este plătibil. P. net = p. brut minus impozitul pe p. impozabil.