câștig sn [At: PSALT. 222/25 / V: (înv) ~șlig, chișlig sn / Pl: ~uri / E: pvb câștiga] 1 (Trs; înv) Muncă. 2 (Trs; înv) Osteneală. 3 (Trs; Ban) Grijă. 4 (Trs; îe) A da vitele în ~ A da vitele în îngrijirea cuiva. 5 Ceea ce câștigă cineva Si: agoniseală, câștigare (3), câștigătură (1), folos. 6 Profit. 7 (Îe) A fi în ~ A avea un avantaj față de cineva.

CÂȘTÍG ~uri n. Ceea ce câștigă cineva. ◊ A fi în ~ (asupra cuiva) a avea avantaj (față de cineva). A avea ~ de cauză a ieși biruitor într-un conflict, într-o confruntare de idei etc. /v. a câștiga

câștig n. 1. bani câștigați; 2. folos, profit: numai banul îl vânează și câștigul fără muncă EM. [Abstras din câștiga].

CÎȘTÍG, cîștiguri, s. n. Folos sau profit material (mai ales bănesc) variabil, izvorît de pe urma unei afaceri întîmplătoare sau a unei îndeletniciri permanente, de obicei cu caracter de speculă sau de exploatare (v. venit), uneori obținut la un joc de noroc sau prin tragere la sorți. Aleargă de dimineața pînă noaptea ca un cîine, însă nu găsește o posibilitate sigură de cîștig. SAHIA, N. 97. [Samsarii] își urmează Vorbirea ce-ntr-un singur cuvînt se însumează: Cîștigul. MACEDONSKI, O. I 45. Să nu aștepți în deșert cîștiguri. ISPIRESCU, U. 23. Ca tovarăș, era părtaș la toate, și la pagubă și la cîștig. CREANGĂ, P. 247. Numai banul îl vinează și cîștigul fără muncă. EMINESCU, O. I 151. ◊ Expr. A fi în cîștig (asupra cuiva) = a avea un avantaj (față de, cineva). Eram în cîștig asupra lui Grigoriță cu doi ardei. HOGAȘ, DR. 253. A avea cîștig de cauză = a obține o victorie, asupra cuiva, a triumfa.

1) cîștíg (est) și căștíg (vest) n., pl. urĭ (d. cîștig 2). Trudă (Vechĭ). Folos, profit: munca mea mĭ-a adus un cîștig de zece francĭ, a nu fi bețiv e un mare cîștig. Lucru obținut pin sorț: cîștigurĭ la loterie. – În est pop. cîșlig. V. căștigă.

câștíg s. n., pl. câștíguri

câștíg s. n., pl. câștíguri

câștig, sb. și vb.

cîștig

CÂȘTÍG s. 1. v. avantaj. 2. beneficiu, profit, venit, (prin Transilv.) mirișug, (înv.) ghelir, product, spor, (reg. fig.) mană. (~ net într-o afacere.) 3. v. salariu. 4. afacere, avantaj, chilipir, folos, pricopseală, profit, (Transilv. și Maram.) haznă, (fam. și ir.) scofală. (Nu e nici un ~ să...)

Câștig ≠ pagubă, pierdere

CÎȘTIG s. 1. avantaj, beneficiu, folos, profit, (înv. și reg.) seamă, (înv.) folosință, (înv., în Transilv.) dobîndă, (fig.) rod. (Ai vreun ~ din asta?) 2. beneficiu, profit, venit, (prin Transilv.) mirișug, (înv.) ghelir, product, spor, (reg. fig.) mană. (~ net într-o afacere.) 3. retribuție, salariu. (Are un ~ de 3 000 lei pe lună.) 4. afacere, avantaj, chilipir, folos, pricopseală, profit, (Transilv. și Maram.) haznă, (fam. și ir.) scofală. (Nu e nici un ~ să...)

CÎȘTIG. Subst. Cîștig, folos, folosință (înv.), haznă (reg.), profit, avantaj, emolument (livr.), beneficiu, venit. Cîștigare. Rentabilitate. Chilipir, speculă, afacere (fam.), locma (înv.), ghelir (înv.), pleașcă, pleșcuit (reg.), picuș (fam.), un ce profit; mită, șperț, bacșiș, ciubuc (fam.), rușfet (turcism înv.), sabaș (înv.). Cîștigător, beneficiar; chilipirgiu (peior.), pleșcaș (rar), pleșcar (fam.), profitor, afacerist, speculant, șperțar. Adj. Cîștigat, avantajat; cîștigător. Rentabil, remuneratoriu; profitabil, util, avantajos, avantajant (rar), lucrativ. Vb. A cîștiga, a face bani, a mirui (înv. și reg.), a beneficia, a trage folos, a avea un cîștig (un profit, un avantaj), a fi (a rămîne) în cîștig, a se folosi de..., a avea folos, a profita de..., a trage un profit din..., a avea un folos din..., a se alege cu.... A renta, a fi rentabil, a produce venit, a aduce cîștig. A căuta (a umbla după) pleașcă, a umbla după chilipir, a umbla după ciolan, a umbla după (a căuta) pomană; a specula, a face speculă, a pleșcui (reg). Adv. Cu cîștig, cu profit, cu folos, în avantaj. V. acumulare, bani, bogăție, dar, plată, recompensă.