12 definitzii pentru triumfa
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
TRIUMFÁ triúmf vb. I. Intranz. 1. A repurta o victorie stralucita a birui in lupta. 2. Fig. A reushi a avea un mare succes; a se impune. 3. A se mandri a jubila in urma unei victorii a unui succes. [Pr.: trium. Prez. ind. shi: triumfez] Din lat. triumphare fr. triompher.
TRIUMFÁ triúmf vb. I. Intranz. 1. A repurta o victorie stralucita a birui in lupta. 2. Fig. A reushi a avea un mare succes; a se impune. 3. A se mandri a jubila in urma unei victorii a unui succes. [Pr.: trium. Prez. ind. shi: triumfez] Din lat. triumphare fr. triompher.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de claudia
- actziuni
triumfa vi [At: (a. 1774) URICARIUL I 178 / P: triu~ / Pzi: ~umf (inv) ~fez / E: lat triumphare fr triompher] 1A repurta o victorie stralucita in lupta Si: a birui. 2 (Fig) A ieshi victorios intro anumita imprejurare Si: a reushi. 3 (Fig) A se impune. 4 A jubila in urma unei victorii a unui succes Si: a se bucura se mandri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
TRIUMFÁ triúmf vb. I. Intranz. 1. A repurta o victorie o biruintza. Supt Radu de la Afumatzi ei se luptara vitejeshte pentru drepturile natzionale shi triumfara. BALCESCU O. I 194. O vorba shi tzara era in picioare; shi trebuia sa triumfe caci poporul se lupta pentru independentza lui. id. ib. 326. 2. Fig. A reushi a avea succes; a se impune. Tactica lui triumfase inca o data. C. PETRESCU C. V. 294. Domnule invatzator ai rabdare! zise dinsul cu insufletzire. Dreptatea trebuie sa triumfe! REBREANU R. I 97. E lege k dreptatea shi adevarul sa triumfe asupra puterii shi minciunii. BALCESCU O. I 326. 3. A se mindri a se fali (de pe urma unei victorii); a jubila.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
TRIUMFÁ vb. I. intr. 1. A birui a invinge. 2. (Fig.) A reushi a ieshi invingator. 3. A se mandri cu o izbanda a jubila. [Pron. trium p. i. triúmf 36 fa. / < lat. triumphare cf. fr. triompher].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
TRIUMFÁ vb. intr. 1. a birui a invinge. 2. (fig.) a reushi a ieshi invingator. 3. a se mandri cu o izbanda a jubila. (< lat. triumphare fr. triompher)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
A TRIUMFÁ triúmf intranz. 1) A repurta un triumf; a birui cu succes. 2) A incerca o mare satisfactzie in urma unui triumf; a se bucura nespus; a jubila. 3) fig. A intra in drepturi; a fi recunoscut. Adevarul a triumfat. [Sil. trium] /<lat. triumphare fr. triompher
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
triumfà v. 1. a obtzine onorurile triumfului; 2. fig. a invinge in rasboiu; 3. a izbandi: a triumfa asupra dushmanilor sai; 4. fig. a invinge: a triumfa de o dificultate; 5. a fi foarte multzumit a se mandri cu o izbanda.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
2) triúnf shi éz a á v. intr. (lat. triumphare). Intru in triunf: Traĭan a triunfat la Roma. Inving cu mare glorie: Cezar a triunfat asupra Galilor. Fig. Inving moralmente: a triunfa asupra dushmanilor taĭ. Ma bucur de nenorocirea adversaruluĭ: a triunfa de nenorocirea dushmanuluĭ. Fals triumf.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
triumfá (a ~) (trium) vb. ind. prez. 3 triúmfa
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de nsho_ci
- actziuni
triumfá vb. (sil. trium) ind. prez. 1 sg. triúmf 3 sg. shi pl. triúmfa
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
TRIUMFÁ vb. (livr.) a jubila. (Eu ma necajeam iar ea ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
TRIUMFA vb. (livr.) a jubila. (Eu ma necajeam iar ea ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
- silabatzie: tri-um-fa
| verb (V1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
| singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
| singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
| ||
triumfa, triumfverb
- 1. A repurta o victorie stralucita a birui in lupta. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: birui
- Supt Radu de la Afumatzi ei se luptara vitejeshte pentru drepturile natzionale shi triumfara. BALCESCU O. I 194. DLRLC
- O vorba shi tzara era in picioare; shi trebuia sa triumfe caci poporul se lupta pentru independentza lui. BALCESCU O. I 326. DLRLC
-
-
- Tactica lui triumfase inca o data. C. PETRESCU C. V. 294. DLRLC
- Domnule invatzator ai rabdare! zise dinsul cu insufletzire. Dreptatea trebuie sa triumfe! REBREANU R. I 97. DLRLC
- E lege k dreptatea shi adevarul sa triumfe asupra puterii shi minciunii. BALCESCU O. I 326. DLRLC
-
etimologie:
- triumphare DEX '09 DEX '98 DN
- triompher DEX '09 DEX '98 DN
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.