TRIUMFÁ triúmf vb. I. Intranz. 1. A repurta o victorie o biruintza. Supt Radu de la Afumatzi ei se luptara vitejeshte pentru drepturile natzionale shi triumfara. BALCESCU O. I 194. O vorba shi tzara era in picioare; shi trebuia sa triumfe caci poporul se lupta pentru independentza lui. id. ib. 326. 2. Fig. A reushi a avea succes; a se impune. Tactica lui triumfase inca o data. C. PETRESCU C. V. 294. Domnule invatzator ai rabdare! zise dinsul cu insufletzire. Dreptatea trebuie sa triumfe! REBREANU R. I 97. E lege k dreptatea shi adevarul sa triumfe asupra puterii shi minciunii. BALCESCU O. I 326. 3. A se mindri a se fali (de pe urma unei victorii); a jubila.