folositor ~oare [At: CORESI EV. III/7 / Pl: ~i ~oare / E: folosi + tor] 1 a Care aduce folos (1) Si: util. 2 a Profitabil. 3 smf (Bis; inv; cu referire mai ales la instantza divina) Protector.

FOLOSITÓR OÁRE folositori oare adj. Care aduce folos care este de folos care serveshte in vederea unui scop (bun); util. Lucrare folositoare. Substantza folositoare. ▭ Daca ceam gasit in laborator e just atunci trebuie sa fie shi folositor. BARANGA I. 195. ◊ (Adverbial) Dar parca tot mai folositor ar fi pentru tzara daca moshiile ar ajunge in miinile tzaranilor. REBREANU R. I 88.

FOLOSITÓR ~oáre (~óri ~oáre) Care foloseshte (la ceva); care este de folos; util. /a folosi + suf. ~tor

folositor a. care foloseshte la ceva.

folositór oáre adj. Util profitabil avantajos. Adv. Cu folos: a cheltui folositor. Vechĭ. S. m. Feritor protector.

feritor ~oare [At: CORESI 13/23 / Pl: ~i ~oare / E: feri + (i)tor] 12 smf a (Persoana) care respecta legea traditziile etc. 34 smf a (Persoana) care se conformeaza unui ordin. 5 sm (Inv) Pazitor. 6 (Inv) Ocrotitor. 7 sf (Trs) Loc unde se adapostesc minerii in timpul exploziilor.

feritór oáre s. Vechĭ. Protector. SHi folositor.

folositór adj. m. pl. folositóri; f. sg. shi pl. folositoáre

folositór adj. m. pl. folositóri; f. sg. shi pl. folositoáre

FOLOSITÓR adj. 1. v. util. 2. v. binevenit. 3. eficace eficient operativ practic productiv util (rar) operant (inv.) putincios. (O metoda ~oare.) 4. v. judicios.

FOLOSITOR adj. 1. necesar trebuincios util (rar) trebuitor (inv.) trebnic. (O munca ~.) 2. binevenit salutar util (fig.) binecuvintat. (O ploaie ~; o masura ~.) 3. eficace eficient operativ practic productiv util (rar) operant (inv.) putincios. (O metoda ~.) 4. bun chibzuit gindit intzelept judicios ratzional rezonabil socotit util (fig.) sanatos. (Iata un sfat ~.)

Folositor ≠ daunator inutil.