17 definiții pentru util

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce servește, folosește la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis.

UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce servește, folosește la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis.

util, ~ă a [At: NEGULICI / V: (îvr) utile ain / A și: util / Pl: ~i, ~e / E: fr utile, lat utilis] 1 Care poate fi utilizat Vz profitabil. 2 Care se poate practica în mod avantajos, satisfăcând o cerință Si: profitabil. 3 (Îlav) În timp ~ Până nu e prea târziu. 4 (Îal) La timp. 5 (D. persoane) Care este de ajutor pentru cineva.

UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care servește la ceva; folositor, necesar. Era grozav de leneș... și fără altă regulă de activitate decît fantazia și bunul său plac, care însă îl împingeau la muncă utilă foarte rar. GALACTION, O. I 114. Spune-mi la ce pot să-ți fiu util. CARAGIALE, O. VII 29. Femeile chiar, ieșind din starea de lucruri la care sexul lor este condamnat de prejudecăți, vor lua datinile omului și vor deveni utile societății. BOLINTINEANU, O. 258. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ◊ (Substantivat) A uni utilul cu frumosul.

UTÍL, -Ă adj. Folositor, trebuincios, necesar. ♦ În timp util = la timp, la momentul potrivit. ♦ s.n. Ceea ce folosește la ceva. [Cf. fr. utile, lat. utilis].

UTÍL, -Ă adj. (și s. n.) folositor, trebuincios, necesar. ♦ în timp ~ = la momentul potrivit. (< fr. utile, lat. utilis)

UTÍL ~ă (~i, ~e) și substantival Care satisface o necesitate; cu folos; folositor. Sfat ~. Publicație ~ă. /<fr. utile, lat. utilis

util a. folositor. ║ n. ceea ce este util: a împreuna utilul cu plăcutul.

*útil, -ă adj. (lat. útilis). Folositor. Adv. A lucra util. – Fals utíl (fr. utile).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

utíl adj. m., pl. utíli; f. utílă, pl. utíle

utíl adj. m., pl. utíli; f. sg. utílă, pl. utíle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UTÍL adj. 1. folositor, necesar, trebuincios, (rar) trebuitor, (înv.) trebnic. (O muncă ~.) 2. v. binevenit. 3. eficace, eficient, folositor, operativ, practic, productiv, (rar) operant, (înv.) putincios. (O metodă ~.) 4. v. judicios.

UTIL adj. 1. folositor, necesar, trebuincios, (rar) trebuitor, (înv.) trebnic. (O muncă ~.) 2. binevenit, folositor, salutar, (fig.) binecuvîntat. (O ploaie ~; o măsură ~.) 3. eficace, eficient, folositor, operativ, practic, productiv, (rar) operant, (înv.) putincios. (O metodă ~.) 4. bun, chibzuit, folositor, gîndit, înțelept, judicios, rațional, rezonabil, socotit, (fig.) sănătos. (Iată un sfat ~.)

Util ≠ gratuit, inutil, neutil, vătămător

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNCĂRCĂTURĂ UTILĂ parte a aeronavei compusă din echipaj și aparatura din cadrul sistemelor de comandă, dirijare și control.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OMNE TULIT PUNCTUM, QUI MISCUIT UTILE DULCI (lat.) cine îmbină utilul cu frumosul, întrunește sufragiile tuturor – Horațiu, „Ars poetica”, 343. Acesta este pentru poet criteriul măiestriei artistice.

UTILE DULCI v. OMNE TULIT PUNCTUM, QUI MISCUIT UTILE DULCI

Intrare: util
util adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • util
  • utilul
  • utilu‑
  • uti
  • utila
plural
  • utili
  • utilii
  • utile
  • utilele
genitiv-dativ singular
  • util
  • utilului
  • utile
  • utilei
plural
  • utili
  • utililor
  • utile
  • utilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

util, utiadjectiv

  • 1. Care poate servi la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Era grozav de leneș... și fără altă regulă de activitate decît fantazia și bunul său plac, care însă îl împingeau la muncă utilă foarte rar. GALACTION, O. I 114. DLRLC
    • format_quote Spune-mi la ce pot să-ți fiu util. CARAGIALE, O. VII 29. DLRLC
    • format_quote Femeile chiar, ieșind din starea de lucruri la care sexul lor este condamnat de prejudecăți, vor lua datinile omului și vor deveni utile societății. BOLINTINEANU, O. 258. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat neutru Ceea ce servește, folosește la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote A uni utilul cu frumosul. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.