optziuni
  • info

11 definitzii pentru trebuincios

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

TREBUINCIÓS OÁSA trebuincioshi oase adj. (Adesea adverbial) Necesar folositor util de trebuintza trebuitor. [Pr.: buin] Trebuintza + suf. ios.

trebuincios ~oasa a [At: BIBLIA (1688) 3/13 / P: ~bui~ / Pl: ~oshi ~oase / E: trebuintza + ios] 1 Care este necesar Si: (pop) trebuitor (inv) trebuie2 (12). 2 Care este util Si: folositor. 3 (Ivr; d. vremuri) De nevoie.

TREBUINCIÓS OÁSA trebuincioshi oase adj. (Adesea adverbial) Necesar folositor util de trebuintza trebuitor. [Pr.: buin] Trebuintza + suf. ios.

TREBUINCIÓS OÁSA trebuincioshi oase adj. (Astazi rar) Folositor necesar util; de trebuintza. Se hotarise chiar sa spuna preotului k e nedrept cu Ion dar niciodata nu gasise... curajul trebuincios. REBREANU I. 108. Ishi luara shi uneltele trebuincioase. ISPIRESCU L. 372. Sau frint cele mai trebuincioase catarguri. DRAGHICI R. 25. ◊ (Substantivat neobishnuit) Nici un product nu putea sa iasa din tzara pina mai intii nu se aproviziona toate shaturile cu trebuincioasele garnizoanelor shi locuitorilor cetatzilor dunarene. GHICA S. V.

TREBUINCIÓS ~oása (~óshi ~oáse) Care este de trebuintza; folositor; util. [Sil. buin] /trebuintza + suf. ~os

trebuincios a. necesar.

trebuincĭós oása adj. (d. trebuintza). Necesar folositor care trebuĭe: cutzitu e trebuincĭos la taĭat.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

trebuinciós (buin) adj. m. pl. trebuincióshi; f. trebuincioása pl. trebuincioáse

trebuinciós adj. m. pl. trebuincióshi; f. sg. trebuincioása pl. trebuincioáse

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

TREBUINCIÓS adj. 1. v. util. 2. cerut cuvenit necesar trebuitor (pop.) cuviincios (inv.) recerut. (A facut toate lucrurile ~oase pentru...)

TREBUINCIOS adj. 1. folositor necesar util (rar) trebuitor (inv.) trebnic. (O munca ~.) 2. cerut cuvenit necesar trebuitor (pop.) cuviincios (inv.) recerut. (A facut toate lucrurile ~ pentru...)

Intrare: trebuincios
trebuincios adjectiv
  • silabatzie: tre-bu-in-cios info
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trebuincios
  • trebuinciosul
  • trebuinciosu‑
  • trebuincioasa
  • trebuincioasa
plural
  • trebuincioshi
  • trebuincioshii
  • trebuincioase
  • trebuincioasele
genitiv-dativ singular
  • trebuincios
  • trebuinciosului
  • trebuincioase
  • trebuincioasei
plural
  • trebuincioshi
  • trebuincioshilor
  • trebuincioase
  • trebuincioaselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

trebuincios, trebuincioasaadjectiv

  • 1. adesea adverbial De trebuintza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: folositor necesar trebuitor util
    • format_quote Se hotarise chiar sa spuna preotului k e nedrept cu Ion dar niciodata nu gasise... curajul trebuincios. REBREANU I. 108. DLRLC
    • format_quote Ishi luara shi uneltele trebuincioase. ISPIRESCU L. 372. DLRLC
    • format_quote Sau frint cele mai trebuincioase catarguri. DRAGHICI R. 25. DLRLC
    • format_quote (shi) substantivat neobishnuit Nici un product nu putea sa iasa din tzara pina mai intii nu se aproviziona toate shaturile cu trebuincioasele garnizoanelor shi locuitorilor cetatzilor dunarene. GHICA S. V. DLRLC
etimologie:
  • Trebuintza + sufix ios. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.