11 definitzii pentru trebuitor
din care- explicative (4)
- morfologice (2)
- relatzionale (5)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
TREBUITÓR OÁRE trebuitori oare adj. (Rar) Trebuincios. [Pr.: bui] Trebui + suf. tor.
TREBUITÓR OÁRE trebuitori oare adj. (Rar) Trebuincios. [Pr.: bui] Trebui + suf. tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
trebuitor ~oare a [At: NECULCE L. 28 / P: ~bui~ / V: (inv) ~iu / Pl: ~i ~oare / E: trebui + tor] (Pop) Trebuincios (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
TREBUITÓR OÁRE trebuitori oare adj. (Astazi rar) Necesar folositor util; trebuincios. Ieshi k sa fie martur celui de afara shi sa dea hangiului lamuririle trebuitoare. SADOVEANU Z. C. 196. Simtzimintele shi faptele altruiste sint trebuitoare pentru pastrarea neamului omenesc. GHEREA ST. CR. II 61. Te voi crutza caci imi eshti trebuitor. NEGRUZZI S. I 141.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
TREBUITÓR ~oáre (~óri ~oáre) rar v. TREBUINCIOS. /a trebui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
trebuitór (rar) (bui) adj. m. pl. trebuitóri; f. sg. shi pl. trebuitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
trebuitór adj. m. pl. trebuitóri; f. sg. shi pl. trebuitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
TREBUITÓR adj. v. trebuincios.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
TREBUITÓR adj. v. folositor necesar trebuincios util.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
TREBUITOR adj. cerut cuvenit necesar trebuincios (pop.) cuviincios (inv.) recerut. (A facut toate lucrurile ~ pentru...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
trebuitor adj. v. FOLOSITOR. NECESAR. TREBUINCIOS. UTIL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Trebuitor ≠ netrebuitor corectata
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
- silabatzie: tre-bu-i-tor
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
trebuitor, trebuitoareadjectiv
- 1. Folositor, necesar, trebuincios, util. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: folositor necesar trebuincios util
- Ieshi k sa fie martur celui de afara shi sa dea hangiului lamuririle trebuitoare. SADOVEANU Z. C. 196. DLRLC
- Simtzimintele shi faptele altruiste sint trebuitoare pentru pastrarea neamului omenesc. GHEREA ST. CR. II 61. DLRLC
- Te voi crutza caci imi eshti trebuitor. NEGRUZZI S. I 141. DLRLC
-
etimologie:
- Trebui + sufix tor. DEX '98 DEX '09