11 definiții pentru trebuitor
din care- explicative DEX (4)
- ortografice DOOM (2)
- relaționale (5)
Explicative DEX
TREBUITÓR, -OÁRE, trebuitori, -oare, adj. (Rar) Trebuincios. [Pr.: -bu-i-] – Trebui + suf. -tor.
TREBUITÓR, -OÁRE, trebuitori, -oare, adj. (Rar) Trebuincios. [Pr.: -bu-i-] – Trebui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
trebuitor, ~oare a [At: NECULCE, L. 28 / P: ~bu-i~ / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: trebui + -tor] (Pop) Trebuincios (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TREBUITÓR, -OÁRE, trebuitori, -oare, adj. (Astăzi rar) Necesar, folositor, util; trebuincios. Ieși ca să fie martur celui de afară și să dea hangiului lămuririle trebuitoare. SADOVEANU, Z. C. 196. Simțimîntele și faptele altruiste sînt trebuitoare pentru păstrarea neamului omenesc. GHEREA, ST. CR. II 61. Te voi cruța, căci îmi ești trebuitor. NEGRUZZI, S. I 141.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TREBUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar v. TREBUINCIOS. /a trebui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
trebuitór (rar) (-bu-i-) adj. m., pl. trebuitóri; f. sg. și pl. trebuitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trebuitór adj. m., pl. trebuitóri; f. sg. și pl. trebuitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
TREBUITÓR adj. v. trebuincios.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TREBUITÓR adj. v. folositor, necesar, trebuincios, util.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TREBUITOR adj. cerut, cuvenit, necesar, trebuincios, (pop.) cuviincios, (înv.) recerut. (A făcut toate lucrurile ~ pentru...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
trebuitor adj. v. FOLOSITOR. NECESAR. TREBUINCIOS. UTIL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Trebuitor ≠ netrebuitor corectată
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: tre-bu-i-tor
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
trebuitor, trebuitoareadjectiv
- 1. Folositor, necesar, trebuincios, util. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: folositor necesar trebuincios util
- Ieși ca să fie martur celui de afară și să dea hangiului lămuririle trebuitoare. SADOVEANU, Z. C. 196. DLRLC
- Simțimîntele și faptele altruiste sînt trebuitoare pentru păstrarea neamului omenesc. GHEREA, ST. CR. II 61. DLRLC
- Te voi cruța, căci îmi ești trebuitor. NEGRUZZI, S. I 141. DLRLC
-
etimologie:
- Trebui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09