TREBUITÓR OÁRE trebuitori oare adj. (Astazi rar) Necesar folositor util; trebuincios. Ieshi k sa fie martur celui de afara shi sa dea hangiului lamuririle trebuitoare. SADOVEANU Z. C. 196. Simtzimintele shi faptele altruiste sint trebuitoare pentru pastrarea neamului omenesc. GHEREA ST. CR. II 61. Te voi crutza caci imi eshti trebuitor. NEGRUZZI S. I 141.