trúda (de) s. f. Munca grea stradanie efort. Sl. trudŭ „munca” (Miklosich Slaw. Elem. 49; Cihac II 424; Conev 66) cf. sb. cr. trud. Der. trudi vb. (a se obosi a se stradui a munci din greu) din sl. truditi „a chinui”; trudnic adj. (obositor epuizant) din sl. trudĭnikŭ; trudelnic adj. (trudnic obositor) rar.