STRICÁ stric vb. I. 1. Tranz. shi refl. A (se) transforma din bun in rau; a (se) deteriora a (se) degrada; a (se) defecta. ◊ Expr. (Refl.) A se strica carutza in mijlocul drumului = a intampina piedici a avea neplaceri cand eshti inca departe de tzinta. ♦ Refl. Spec. (Despre vreme) A se schimba in rau a deveni nefavorabil. 2. Tranz. (Pop.) A sfarama invelishul tare al unui lucru (pentru a scoate shi a folosi contzinutul); a sparge. ♦ A sfarama o usha o incuietoare a deschide cu fortza (pentru a intra). 3. Refl. (Despre materii organice) A se altera a se descompune sub actziunea agentzilor exteriori distructivi; (despre aer) a deveni greu respirabil din cauza unor substantze sau mirosuri neplacute nocive. ◊ Tranz. Factor care strica aerul. 4. Tranz. shi intranz. A pricinui stricaciuni daune lipsuri; a vatama. ♦ Intranz. A fi nefolositor nepotrivit daunator intro anumita situatzie. ◊ Expr. Nu strica (sau nar strica) sa... = nui rau sa... nu face rau cel care... ♦ Intranz. A fi vinovat raspunzator. ♦ Tranz. A greshi; a se face vinovat de ceva. ◊ Expr. Ce strica? = de ce ar fi rau de ce (sa) nu...? ♦ Tranz. A vatama un organ sau o functzie organica a dauna sanatatzii. ◊ Expr. Ashi strica gura degeaba = a vorbi in zadar. ♦ Tranz. Fig. (Pop.; despre stari sufleteshti) A mahni; a dobori. 5. Tranz. A impiedica buna desfashurare a unei actziuni a unei stari; a se pune dea curmezishul a tulbura a zadarnici. 6. Tranz. A influentza pe cineva in rau; a corupe. ♦ Refl. A decadea din punct de vedere moral. 7. Tranz. A face ceva greshit cum nu trebuie. 8. Tranz. shi refl. A (se) darama a (se) narui a (se) distruge (o constructzie o ashezare etc. omeneasca). ♦ Tranz. (Inv.) A mutila; a ucide. ◊ Expr (Refl.) Bea de se strica = bea mult peste masura. A se strica de ras = a rade foarte tare cu hohote a nu mai putea de ras. ♦ Tranz. A anula a abroga conventzii invoieli legi obligatzii. ♦ Tranz. (in superstitzii) A dezlega a desface farmece blesteme. 9. Refl. shi tranz. A rupe sau a determina ruperea legaturilor de prietenie sau de dragoste cu cineva; a (se) certa. 10. Tranz. A utiliza a consuma a cheltui in mod inutil (fara a obtzine un folos sau un avantaj corespunzator). 11. Refl. (Despre adunari petreceri etc.) A lua sfarshit (in mod nefiresc prin imprashtierea participantzilor). Lat. extricare.

strica [At: PRAV. 140 / Pzi: stric 6 shi (inv) stric / E: ml extricare] 1 vt (C. i. mai ales obiecte sau partzi ale lor) A face sashi piarda total sau partzial calitatzile functzionalitatea etc. devenind necorespunzator sau neutilizabil prin uzare sau in urma unei actziuni violente prin nerespectarea cerintzelor de executare de exploatare etc. Si: a defecta (7) a degrada (13) a deranja (2) a deregla (1) a deteriora (1) Vz hrentui paradi¹ ponosi rablagi rupe uza. 2 vt (C. i. sisteme tehnice) A face sa nu (mai) functzioneze normal Si: a defecta (6) a deranja (2) a deregla (1) V avaria. 3 vt (Fam; ie) A ~ carutza (sau sita calimera cu cineva) A rupe relatziile de prietenie sau de colaborare. 4 vr (Ie) A se ~ carutza la mijlocul drumului A intampina piedici cand eshti inca departe de tzinta. 5 vt (Pop; c. i. obiecte solide) A sparge (17). 6 vt (Reg; c. i. semintze fructe alimente etc. cu invelish tare) A sparge (43). 7 vt (Ivp; c. i. ushi incuietori etc. sau incaperi etc. incuiate inchise) A sparge (92). 89 vtr (Ivp) A (se) darama (1 3). 1011 vtr (Ivp) A (se) ruina. 12 vt (Inv; c. i. teritorii tzari ashezari etc.) A devasta (1). 13 vt (C. i. culturi pamant cultivat plante etc.) A produce stricaciuni Si: a face sa se degradeze a distruge (1) Vz nimici prapadi. 14 vt (Ivp; c. i. bani bunuri materiale obiecte) A risipi. 15 vt (Ivp; c. i. bani bunuri materiale obiecte) A consuma (inutil). 16 vr (D. materii organice in special d. hrana) A se degrada sub actziunea agentzilor externi Si: a se altera (4) (pop) a se imputzi Vz acri descompune fermenta inacri putrezi rancezi sarbezi² scoace zeri. 17 vt (Ie) A ~ (sau a imputzi) branza (cu cineva) A rupe prietenia (cu cineva). 1819 vtr (D. aer) A (se) incarca de mirosuri grele neplacute Si: a (se) altera (12) a (se) vicia. 2021 vtr (Pex; d. aer) A (se) incarca cu substantze nocive Si: a (se) polua. 22 vr (Fig; ivp; d. fiintze) A se degrada fizic (pierzand anumite insushiri sau partzi ale trupului). 23 vr (Ie) A se ~ de ras A rade foarte tare a face mare haz de cineva sau de ceva. 24 vt (C. i. organe functzii organice etc. ale fiintzelor sau pex sanatatea) A tulbura buna functzionare Vz ataca caria dauna deranja distruge prejudicia vatama. 2526 vtr (Ie) A i (se) ~ cuiva capul (sau mintea) sau a (se) ~ de (sau la) cap Ashi pierde sau a face sashi piarda judecata Si: a (se) zapaci. 27 vt (Ivp; c. i. fiintze) A imbolnavi. 28 vt (Pex) A contamina (2). 29 vt (Reg; c. i. membre ale corpului) A luxa. 3031 vtr (Pop; d. oameni animale sau partzi ale corpului lor) A (se) rani Si: a (se) juli. 3233 vri (Pop; ie) A se (sau a o) ~ la ceafa (sau la gat cu cineva) A determina intreruperea bunelor relatzii (cu cineva). 3435 vri (Pop; iae) A pierde creditul (in fatza cuiva). 36 vt (Ivr) A dezvirgina. 37 vr (Reg; d. copaci) A se usca. 38 vt (Ivp) A ucide. 39 (Ivp) A mutila. 4041 vri (Trs; d. femei ie) A se ~ de copii ashi ~ pruncii Ashi provoca avort. 42 vt (Pop) A mahni. 43 vt (Pop) A chinui (1). 44 vt (Reg; ie) A ~ cuiva firea (sau sufletul) A produce cuiva nelinishte suparare. 45 vt (Fig; d. vreme) A deveni urat inchis cu precipitatzii Si: a se inchide a se inrautatzi a se posomori. 46 vt A face sa piarda din calitatzi din valoare Si: a degrada (11) a deprecia (3). 47 vt (D. varsat) A lasa urme caracteristice pe piele. 48 vt (D. oameni sau obraz fatza etc.; adesea urmat de determinarea „de varsat”) A avea urme caracteristice lasate de varsat. 49 vt A face sa nu mai fie pus in ordine Si: a deranja (1). 50 vt (C. i. limba cuvintele formele lexicale etc.) A abate (intentzionat) de la forma intzelesul natura etc. normala. 51 vt (C. i. limba cuvintele formele lexicale etc.) A face sashi piarda integritatea puritatea Si: a corupe (3) a deforma (10). 52 vt (Ivr; ic) ~calimba Persoana care foloseshte un limbaj pretzios incarcat cu elemente straine nespecifice limbii. 53 vt (Pop; in superstitzii; c. i. oamenii) A deochea (1). 54 vt (Pop; in superstitzii; c. i. oamenii) A fermeca (3). 55 vt A face sa se schimbe in rau din punct de vedere moral. 56 vt A face sashi piarda moralitatea corectitudinea Si: a corupe (7) a deprava (1) a desfrana (5) a destrabala (1) a dezmatza (4) a perverti a sminti a vicia. 57 vi (Mai ales icn) A face rau intro anumita situatzie Si: a dauna. 58 vi (Mai ales icn) A fi nefolositor sau nepotrivit intro anumita situatzie Si: a dauna. 59 vt (Ivr; ie) Nu ~ nimic Nu face nimic. 60 vt (Pop; d. defectele cuiva) A dezavantaja (1). 61 vt (Cu complementul „ce”) A se face vinovat (cu ceva impotriva cuiva) Si: a greshi (8). 62 vt (C. i. actziuni stari de fapt procese fenomene etc.) A opri buna desfashurare realizarea (in conditzii optime) etc. Si: a curma (8) a impiedica a zadarnici V dejuca deranja incomoda stingheri stanjeni. 63 vt (C. i. unitatzi care formeaza shiruri linii) A intrerupe continuitatea. 64 vt (C. i. unitatzi care formeaza shiruri linii) A provoca dezordine. 65 vr A rupe legaturile de prietenie cu cineva. 66 vr A curma bunele relatzii Si: a se certa (6) (fam) a se supara. 67 vt (Pop; ie) A ~ cumetria (cu cineva) A se certa (6). 68 vr (Pop; pex; d. grupuri adunari petreceri jocuri) A se sparge (37). 69 vt (Ivp; c. i. legi conventzii hotarari angajamente intzelegeri etc.) A anula (2). 70 vt (Pex) A nesocoti. 71 vt (Pop; in superstitzii; c. i. farmece blesteme) A dezlega (18).

STRICÁ stric vb. I. 1. Tranz. shi refl. A (se) transforma din bun in rau; a (se) deteriora a (se) degrada; a (se) defecta. ◊ Expr. (Refl.) A se strica carutza in mijlocul drumului = a intampina piedici a avea neplaceri cand eshti inca departe de tzinta. ♦ Refl. Spec. (Despre vreme) A se schimba in rau a deveni nefavorabil. 2. Tranz. (Pop.) A sfarama invelishul tare al unui lucru (pentru a scoate shi a folosi contzinutul); a sparge. ♦ A sfarama o usha o incuietoare a deschide cu fortza (pentru a intra). 3. Refl. (Despre materii organice) A se altera a se descompune sub actziunea agentzilor exteriori distructivi; (despre aer) a deveni greu respirabil din cauza unor substantze sau mirosuri neplacute nocive. ◊ Tranz. Factor care strica aerul. 4. Tranz. shi intranz. A pricinui stricaciuni daune lipsuri; a vatama. ♦ Intranz. A fi nefolositor nepotrivit daunator intro anumita situatzie. ◊ Expr. Nu strica (sau nar strica) sa... = nui rau sa... nu face rau cel care... ♦ Intranz. A fi vinovat raspunzator. ♦ Tranz. A greshi; a se face vinovat de ceva. ◊ Expr. Ce strica? = de ce ar fi rau de ce (sa) nu...? ♦ Tranz. A vatama un organ sau o functzie organica a dauna sanatatzii. ◊ Expr. Ashi strica gura degeaba = a vorbi in zadar. ♦ Tranz. Fig. (Pop.; despre stari sufleteshti) A mahni; a dobori. 5. Tranz. A impiedica buna desfashurare a unei actziuni a unei stari; a se pune dea curmezishul a tulbura a zadarnici. 6. Tranz. A influentza pe cineva in rau; a corupe. ♦ Refl. A decadea din punct de vedere moral. 7. Tranz. A face ceva greshit cum nu trebuie. 8. Tranz. shi refl. A (se) darama a (se) narui a (se) distruge (o constructzie o ashezare etc. omeneasca). ♦ Tranz. (Inv.) A mutila; a ucide. ◊ Expr. (Refl.) Bea de se strica = bea mult peste masura. A se strica de ras = a rade foarte tare cu hohote a nu mai putea de ras. ♦ Tranz. A anula a abroga a calca conventzii invoieli legi obligatzii. ♦ Tranz. (In superstitzii) A dezlega a desface farmece blesteme. 9. Refl. shi tranz. A rupe sau a determina ruperea legaturilor de prietenie sau de dragoste cu cineva; a (se) certa. 10. Tranz. A utiliza a consuma a cheltui in mod inutil (fara a obtzine un folos sau un avantaj corespunzator). 11. Refl. (Despre adunari petreceri etc.) A lua sfarshit (in mod nefiresc prin imprashtierea participantzilor). Lat. extricare.

STRICÁ stric vb. I. 1. Tranz. A aduce (fara voie) intro stare (mai) proasta a preface din bun in rau; a deteriora; (cu privire la mecanisme) a defecta. Ashtept un telefon shi ash vrea k aparatul sa functzioneze... Sa speram k va functziona... Sa nu se strice. SEBASTIAN T. 73. ◊ Refl. Broasca se strica shi capacul se desfacu. DUMITRIU N. 84. Unul zise: aveam sa ma duc pina in cutare loc insa o roata de la carutza mi se stricase. ISPIRESCU L. 180. Tu ai boi de ce nutzi inchipuieshti shiun car? Al meu lai hirbuit de tot. Hodorog incolo hodorog pe dincolo: carul se strica. CREANGA P. 39. ◊ Expr. A se strica carutza in mijlocul drumului = a intimpina piedici cind eshti inca departe de tzinta. (Glumetz cu inversiunea termenilor «drum» shi «carutza») Bun intilnishul om bun! Ashai k sa stricat drumul in mijlocul carutzei? CREANGA P. 127. 2. Tranz. A sfarima invelishul tare al unui lucru (pentru a scoate shi a folosi contzinutul); a sparge. Sa iei simburi de piersica shi sai strici. ALECSANDRI T. I 106. A inceput a strica alune shi a minca. SHEZ. IV 171. ♦ A sfarima ushi incuietori a deschide cu fortza (pentru a intra sau a ieshi). Acum k sa scapam de aici trebuie sa ne punem toate puterile sa stricam fereastra magaziei ashtia shi sa fugim. ISPIRESCU L. 274. Deschidemi sa ieu traista din cui!... Dami drumu k stric usha. ALECSANDRI T. I 325. 3. Refl. (Despre materii organice) A se altera (sub actziunea agentzilor exteriori distructivi). Sa lese sa se strice carnea toata dintro vaca? CONTEMPORANUL III 293. Fiind vara shi soare shi o caldura mare Peshtele sa stricat SHi racii lau mincat. ALEXANDRESCU M. 404. ◊ Tranz. Merele putrede strica shi pe cele bune (= unul care da exemplu rau corupe shi pe cei din jurul lui). ♦ (Despre aer) A se incarca de mirosuri grele sau de bioxidul de carbon provenit din respiratzie. 4. Tranz. A pricinui stricaciuni daune lipsuri; a vatama. Fiul imparatului nu cuteza sa calce... pe velintzele cele de mare pretz... de mila sa nu le strice frumusetzea. ISPIRESCU L. 38. ◊ Absol. Dupa cita invatzatura am dobindit de la unii shi de la altzii shi de prin cartzi tzioi spune k cel ce leneveshte e frate cu cel ce strica. SADOVEANU P. M. 17. 5. Intranz. (Mai ales in forma negativa sau interogativa) A face rau a fi nefolositor (intro anumita situatzie sau unei anumite persoane); a fi nepotrivit. Un pahar de vin shi un hartan de miel nu strica. SADOVEANU O. I 30. De unde nui de acolo nu se varsa fiilor; insa mai multa bagare de seama nu strica. CREANGA A. 11. Haide sa le fac un bine caci un bine nu le strica. CONTEMPORANUL I 457. Gindeshte k mariata eshti preaputernic shi k nishte saraci boieri nutzi pot strica. NEGRUZZI S. I 146. ◊ Fig. Frunza verde flori marunte Ieshitumiau vorbe multe; Las’ sa iasa k numi strica Cas tinara shi voinica! JARNÍKBIRSEANU D. 402. ◊ Expr. (Mai ales in constructzii impersonale) Nu strica (sau nar strica) sa... = nui rau sa... nu face rau cel care... Nar strica sa aprindem aci o lampa shi sa facetzi focul! C. PETRESCU A. 279. Niciodata nu strica cineva sa faca incercare. ISPIRESCU L. 219. ♦ A fi vinovat a fi de vina. Cine strica daca ai imbatrinit shef de birou? Lipsa de tact neglijentza shi amortzeala in care traieshti. DELAVRANCEA S. 111. Nu strici dumneata... eu stric... nu trebuia sami pui mintea cu un copil k dumneata. CARAGIALE O. I 63. Nu strica cine maninca mai multe pite ci cine i le da (= nu este vinovat cel care face rele ci cel care i ingaduie sa le faca). ♦ Tranz. (Cu complementul «ce» sau «nimic») A greshi a se face vinovat (cu ceva impotriva cuiva). SHi tu vrei sa bag sabia in teaca? Ceau stricat ei? K sau nascut. DELAVRANCEA O. II 148. Codrule ce tziam stricat De mai dat de mini legat? Eu nu ma shtiu vinovat Far’ co creanga tziam taiat. BIBICESCU P. P. 166. Codre vei avea pacat Cumva de mei da legat. K nimic nu tziam stricat Nu ma shtiu de vinovat. TEODORESCU P. P. 295. ◊ Expr. Ce strica? de cear fi rau de ce (sa) nu? Te mira tata la ce am putea fi bune shi noi. SHi apoi ce strica daca ne vei spune shi noua? ISPIRESCU L. 177. 6. Tranz. A vatama un organ sau o functzie organica. E o femeie nebuna care mia stricat mintea shi mie. Eu sint sanatos crezi de cind am luato? CARAGIALE O. I 245. Dar de ce plingi mindra hai Ce strici ochishorii tai? JARNÍKBIRSEANU D. 255. ◊ Expr. Ai strica (cuiva) inima v. inima (II 1 b). ◊ Refl. (Despre organe p. ext. despre fiintze) Sa nu dai in boi prea tare K se strica la spinare. JARNÍKBIRSEANU D. 336. Imparate imparate!... Unde duci catanele? Iar la foc sirmanele? Nu le duce asha tare K se strica la picioare. ALECSANDRI P. P. 296. De plins ochii li se strica Frunzan codru se despica. De dor mare nesfirshit Fatza lor sa veshtejit. id. ib. 379. ♦ Fig. (Despre stari sufleteshti) A mihni; a dobori a prapadi. Dorul naibei tare strica Pe mindrutza ocheshica; Nice bea nice maninca Nici traieshte nici nu moare Ci se usca pe picioare. JARNÍKBIRSEANU D. 89. Tare sufla vinturile Rau ma strica gindurile Tare sufla vinturi reci Rau ma strica ginduri seci! id. ib. 350. 7. Refl. (Despre vreme) A se schimba in rau. Toamna a sosit soarele apune trist shi in urma lui o balta de singe. Vremea o sa se strice. DELAVRANCEA A. 15. Ori parerea ma inshala ori sa stricat vremea zise imparatul; din doua una trebuie sa fie numaidecit. CREANGA P. 265. 8. Tranz. A impiedica buna desfashurare a unei actziuni a unei stari de fapt; a se pune dea curmezishul a tulbura a zadarnici. SHi astfel mergeau amindoi catra imparatzia Imparatului Verde fara de leac de frica k le va mai strica cineva traiul cel bun. BOTA P. 90. Ah! munteanco! numi strica socotelile! DELAVRANCEA O. II 17. Blastemat sa fie... Acel om care Mil impinge firea Sa strice iubirea Cea nevinovata De fecior shi fata. COSHBUC P. II 163. HarapAlb fiindca eshti asha de bun de tzia fost mila de viatza noastra... shi nu neai stricat veselia vreu satzi fac shi eu un bine. CREANGA P. 237. Cine strica dragostele Mincei griul pasarile! JARNÍKBIRSEANU D. 281. ◊ Expr. A strica casa cuiva v. casa¹ (4). ◊ Refl. Atunci deodata tuturor mesenilor shi pe loc li sau stricat cheful. CREANGA P. 232. Tot cheful mi se strica Cind ma vad supus la bir Atins tocmai la chimir. ALECSANDRI T. I 239. 9. Tranz. A influentza (pe cineva) in rau a corupe. [Muierea aia] vine la mine in casa k sami strice nevasta. DUMITRIU P. F. 223. Oci shia stricat copiii. Nui pune la munca. Ia rupt de sat. Ia infumurat. STANCU D. 44. ♦ Refl. A decadea din punct de vedere moral a se ticaloshi. Nici ciobanii nu mai sint ciobanii din timpurile mele. Sa stricat lumea; sau stricat shi ei. GALACTION O. I 64. 10. Tranz. A face un lucru greshit cum nu trebuie. Croitorul a stricat haina. ▭ Graba strica treaba. REBREANU I. 118. ♦ A deforma infatzisharea caracterul manifestarile cuiva; a face sa fie asha cum nu trebuie urit neplacut antipatic. Minunat om ar fi parintele Trandafir daca nu lar strica un lucru. Este cam greu la vorba cam aspru la judecata. SLAVICI O. I 53. Varsatul a stricato putzin shi i sa scurs un ochi. NEGRUZZI S. I 59. De frumoasa eshti frumoasa SHai fi buna de mireasa Dar te strica guritza Catzi umbla k melitza. JARNÍKBIRSEANU D. 427. 11. Tranz. (Cu privire la ashezari omeneshti injghebari constructzii) A darima a narui a distruge. Nu strica fintina k o avem de la moshistramoshi. RETEGANUL P. IV 18. Lapushneanul porunci sa imple cu lemne toate cetatzile Moldaviei... shi le arse vrind sa strice prin aceasta azilul nemultzamitzilor. NEGRUZZI S. I 142. Ei coprind orashul il strica shi il dau prada flacarilor. BALCESCU O. II 75. Brazii k se leganau Cuibuletzul mil stricau. JARNÍKBIRSEANU D. 204. ◊ Refl. Atunci podul cel minunat indata sa stricat shi sa mistuit de nu se shtie ce sa facut. CREANGA P. 89. ♦ (Invechit shi arhaizant) A ucide a mutila. Imparatul nostru preaputernic a dat porunca sa fie stricat coconul sau. SADOVEANU D. P. 33. Neagoe se rapezi incruntat cu paloshul la dinshii: Sa nu stricatzi pe nimeni! striga el in gura mare. ODOBESCU S. I 91. Alelei! pe cind eram Om intreg de ma luptam Multzi pagini am mai stricat! ALECSANDRI P. P. 169. ◊ Refl. (In propozitzii consecutive exprimind ideea k actziunea din propozitzia principala se face cu mare intensitate) Crishmai mare frumushica Beau voinicii de se strica. La TDRG. (Expr.) A se strica de ris = a ride foarte tare cu hohot. Danila... privea de departe valmashagul acesta shi se strica de ris. CREANGA P. 53. SHi in virtejul cela rasturna tirabi shi toate cele in toate partzile detzi venea sa te strici de ris. id. ib. 310. ♦ Fig. A anula a abroga a calca (conventzii invoieli legi obligatzii). Eu merg sa fac dreptate in tzara... sa stric legile cele rele facute de domnie. GANE N. I 158. De vrei putem strica obiceiul. RETEGANUL P. V 30. Miar fi voia sa stric logodna cu nazuroasa aia de fata. ISPIRESCU L. 400. Nu cumva sa gasesc vreun fir de mac printre nasip sau vreunul de nasip printre mac k atunci am stricat pacea. CREANGA P. 263. ♦ (In superstitzii) A dezlega a desface (farmece blesteme). Strica mindro ceai facut Nu ma tzinea om pierdut! HODOSH P. P. 63. 12. Refl. A rupe legaturile de prietenie (cu cineva).; a se certa. Prepeleac pusnicul se stricase acum de tot cu dracul. CREANGA P. 58. SHtii k unchiul dtale a pus toate la cale cu shatrarul Narila. Bine zici... o uitasem... Trebuie gasit un mijloc de a ne strica cu shatrarul. ALECSANDRI T. 785. ♦ Tranz. A contribui k cineva sa rupa o legatura de prietenie. Ai cercat sa ma strici cu Florica pentru k sa tragi cenusha pe turta ta? ALECSANDRI T. 930. 13. Tranz. A utiliza a consuma a cheltui in mod inutil (fara a obtzine un folos sau un avantaj corespunzator). Ia nu mai strica banii pe cocosh Natalio. STANOIU C. I. 194. Deacum trebuie sa ne mai punem shi cite peoleaca de carte caci minepoimine vine vacantzia de craciun shi noi stricam pinea parintzilor degeaba. CREANGA A. 100. Pe toata ziua stricam... [in vrabii] cite un corn de praf shi cite o punga de alice. ODOBESCU S. III 22. Ticalosul... nu plateshte sa strice cineva un glontz intrinsul. NEGRUZZI S. I 31. ◊ Fig. Nu era prea incredintzat de evlavia acelor straini shi nar fi vrut sashi strice vorbele fara folos. SADOVEANU P. M. 18. ◊ Expr. A strica orzul pe gishte v. orz. 14. Refl. (Despre adunari petreceri) A lua sfirshit (prin imprashtierea participantzilor). Indata ce sa stricat hora barbatzii au inceput sa se indrepte... spre Avrum. REBREANU I. 32.

strík vb. I in a strica dosarul (In comunism) Ashi pecetlui soarta a face k dosarul ◊ „de cadre” („curat”) al cuiva sa devina ◊ „negativ” ◊ „X shia stricat dosarul casatorinduse cu Y care are rude («ramase») in strainatate.”

A STRICÁ stric 1. tranz. 1) (obiecte) A face sa se strice. 2) A preface din bun in rau. Grindina ~t via. 3) A face in mod necalitativ. Croitorul ~t costumul. 4) (actziuni stari de lucruri etc.) A face sa nushi continuie desfashurarea. ~ planurile cuiva. ~ casa cuiva. 5) A consuma fara folos; a irosi. ~ mancarea cu cineva. 6) fig. (intzelegeri relatzii intre diferite persoane legi etc.) A considera nevalabil; a anula. ~ legaturile de prietenie cu cineva. ~ o tocmeala. 2. intranz. A face rau; a fi nefolositor. Fumatul strica. ◊ Nu strica (sau nar ~) nui rau (sau nar fi rau). /<lat. extricare

A SE STRICÁ ma stric intranz. 1) (despre constructzii sau despre obiecte tari) Ashi pierde integritatea (prin invechire sau prin actziunea unor factori externi). Vesela se strica. ◊ ~ de ras a rade tare shi mult. 2) (despre sisteme tehnice sau organice) A ieshi din functziune; a nu mai functziona (normal); a se avaria; a se deteriora; a se defecta; a se deregla; a degrada. ◊ Sa stricat carutza in mijlocul drumului se spune cand in desfashurarea unei actziuni intervine un obstacol neprevazut. A i se ~ cuiva cheful (sau pofta) a pierde cheful (sau pofta). A i se ~ cuiva inima a se mahni. Ashi ~ gura degeaba a vorbi zadarnic. 3) Ashi pierde proprietatzile pozitive (sub influentza factorilor externi); a se descompune; a se inacri; a se altera. 4) (despre aer) A se face greu de respirat; a deveni infect; a se vicia. 5) (despre timp) A se schimba in rau; a deveni nefavorabil. 6) fig. A duce o viatza de placeri ushoare; a trai in desfrau; a se destrabala; a se desfrana; a se deprava. ◊ Bea de se strica face abuz de alcool. 7) fig. A rupe relatziile reciproce. ~ cu vecinii. 8) fig. pop. (despre adunari petreceri etc.) A lua sfarshit in mod fortzat. Hora sa ~at. /<lat. extricare

stricà v. (activ) 1. a rupe: a strica hainele; fig. a strica o tocmeala; 2. a prapadi a ruina: sa strice tzara shi so jefuiasca Od.; 3. a ucide: multzi Tatari tu miai stricat? POP.; 4. a desbina: a strica o casa; 5. a face rau: de nu poate strica altuia ishi strica lui PANN; 6. fig. a demoraliza: a strica copiii cu exemple rele. ║ (neutru) a fi de vina: ce strica el? ║ (reciproc) 1. a se schimba din bine in rau: se strica vremea; 2. a se putrezi; 3. a se stramba de ras. [Cf. lat. EXTRICARE a scapa de a scoate a descurca a destzelini: raportul logic e obscur].

stric a á v. tr. (lat. extrico tricare a descurca. V. intriga). Deteriorez desfac fac sa nu maĭ fie bun saŭ folositor; a strica o mashina o pushca o strada nishte haĭne. Trec consum intrebuintzez: a strica multa apa la spalat a strica orzu pe gishte (V. orz). Fig. Prapadesc ruinez: a strica tzara atzĭ strica sanatatea. Demoralizez: a strica copiiĭ pin exemple rele. A strica o casa a nimici o casnicie. V. refl. Ma deteriorez ma alterez ma prefac in raŭ: podu vinu laptele griu timpu lumea s’a stricat. A te strica de ris (est) a muri de ris a ride pina nu maĭ poti. A te strica cu cineva a rupe relatiunile cu el. V. intr. Vatam fac raŭ: geru a stricat viilor eŭ nu stric nimanuĭ nimic. In nord. stric.

stricá (a ~) vb. ind. prez. 3 strík

stricá vb. ind. prez. 1 sg. stric 3 sg. shi pl. strík

+dregestrik adj. invar. s. m. (meshter ~)

+strica de ras (a se ~) (a se prapadi de ras) (fam.) loc. vb. refl. v. strica; imper. 2 sg. afirm. stricate de ras; ger. stricanduma de ras

STRICÁ vb. 1. v. deteriora. 2. v. ponosi. 3. v. ruina. 4. v. avaria. 5. v. defecta. 6. v. fortza. 7. v. distruge. 8. v. altera. 9. v. altera. 10. v. deranja. 11. v. caria. 12. v. dauna. 13. v. vatama. 14. (MED.) a i se deranja. (I sa ~ stomacul.) 15. v. polua. 16. a se inchide a se mohori a se posomori. (Vremea sa ~.) 17. a (se) corupe a (se) deforma. (O limba care sa ~ sub influentza...) 18. a (se) corupe a decadea a (se) deprava a (se) desfrana a (se) destrabala a (se) perverti a (se) vicia (rar) a (se) dezmatza (inv.) a (se) sminti. (Sa ~ intrun mediu imoral.) 19. v. zadarnici. 20. v. desface.

STRICÁ vb. v. abroga anula asasina certa contagia contamina deflora deochea deplasa descoase desfiintza destrama deshira devasta dezarticula dezvirgina disloca distruge infecta infirma invalida irosi inrautatzi invrajbi jefui luxa molipsi mutila nimici omori pierde parjoli prada prapadi pustii risipi schilodi scranti sfarama sparge suci supara suprima ucide.

strica vb. v. ABROGA. ANULA. ASASINA. CERTA. CONTAGIA. CONTAMINA. DEFLORA. DEOCHEA. DEPLASA. DESCOASE. DESFIINTZA. DESTRAMA. DESHIRA. DEVASTA. DEZARTICULA. DEZVIRGINA. DISLOCA. DISTRUGE. INFECTA. INFIRMA. INVALIDA. IROSI. INRAUTATZI. INVRAJBI. JEFUI. LUXA. MOLIPSI. MUTILA. NIMICI. OMORI. PIERDE. PIRJOLI. PRADA. PRAPADI. PUSTII. RISIPI. SCHILODI. SCRINTI. SFARIMA. SPARGE. SUCI. SUPARA. SUPRIMA. UCIDE.

STRICA vb. 1. a (se) degrada a (se) deteriora a (se) invechi a (se) uza (Mold.) a (se) hrentui (fam.) a (se) hirbui a (se) hodorogi a (se) paradi a (se) rablagi. (Mobila sa ~.) 2. a (se) degrada a (se) deteriora a (se) ponosi a (se) uza. (Hainele i sau ~.) 3. a (se) darapana a (se) degrada a (se) macina a (se) paragini a (se) ruina (reg. shi fam.) a (se) paradui (Transilv.) a (se) dorovai. (Zidul de la gradina sa ~.) 4. a (se) avaria a (se) deteriora. (Nava sa ~.) 5. a (se) defecta a (se) deranja a (se) deregla (rar) a (se) detraca. (Sistemul tehnic sa ~.) 6. a fortza a sparge a viola (inv.) a silnici. (A ~ incuietoarea ushii.) 7. a (se) distruge a (se) nimici a (se) prapadi. (Ploaia a ~ recolta.) 8. a se acri a se altera a se descompune a fermenta a se imputzi a se inacri (inv. shi reg.) a se sarbezi a se sminti (reg.) a se mocni a se zeri (prin Ban.) a se pishcavi (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele sa ~.) 9. a se altera a se descompune a se rincezi. (Untura sa ~.) 10. a deranja. (Sa numi ~ pieptanatura.) 11. (MED.) a se caria a se gauri (reg.) a se scorboroshi. (Dintzii se ~.) 12. a dauna a prejudicia a vatama. (Ceva care ~ sanatatzii.) 13. a ataca a distruge a vatama a zdruncina (fig.) a ruina. (Aceste eforturi iau ~ sanatatea.) 14. (MED.) a i se deranja. (I sa ~ stomacul.) 15. a (se) altera a (se) polua a (se) vicia. (Aerul din incapere sa ~.) 16. a se inchide a se mohori a se posomori. (Vremea sa ~.) 17. a (se) corupe a (se) deforma. (O limba care sa ~ sub influentza...) 18. a (se) corupe a decadea a (se) deprava a (se) desfrina a (se) destrabala a (se) perverti a (se) vicia (rar) a (se) dezmatza (inv.) a (se) sminti. (Sa ~ intrun mediu imoral.) 19. a dejuca a impiedica a zadarnici. (Lea ~ toate planurile.) 20. a desface a rupe. (A ~ logodna.)

A strica ≠ a drege a repara a tocmi a zidi

stricá (c át) vb. 1. A rupe a fringe. 2. A desface a descompune. 3. A distruge a deteriora a face nefolositor. 4. A prejudicia a dauna. 5. A jefui a fura. 6. A ucide a omori. 7. A viola a silui a dezonora. 8. A deprava a corupe. 9. A nimici a prapadi a zdrobi a terfeli a vatama. 10. A dezbina a invrajbi. 11. A rupe un pact a incalca a contraveni. 12. A consuma a cheltui fara rost. 13. A fi de vina a constitui cauza. 14. (Refl.) A se altera a se putrezi. Megl. stri(cari). Lat. extrῑcāre „a eviscera” (Tiktin; Capidan 277; Pushcariu Lr. 199) cf. calabr. stricare „a freca” sp. estregar. Pentru semantismul din rom. trebuie sa se porneasca de la sensul primitiv al lui trῑcae „contrarietate neplacere” trῑcāri „a face dificultatzi” de unde extrῑcāre „a desface (ceea ce rezista)”. Dupa Battisti V 3655 it. striccare „al durea spatele in urma ostenelii” umbr. strica „a distruge” v. it. stricare strigare „a desface” a carui identitate cu cuvintul romanic nu ridica indoiala sar explica prin longod. strikkan „a inchide cu o tzinta”; dar aceasta explicatzie nu poate servi pentru rom. shi nu pare suficienta pt. it. Der. stricacios adj. (care strica; coruptibil; daunator vatamator); stricaciune s. f. (dauna; coruptzie); stricator adj. (daunator nociv).

NOLI TURBARE CIRCULOS MEOS (lat.) numi strica cercurile Valerius Maximus „Memorabilia” 8 7 7. Astfel ar fi apostrofat Arhimede absorbit cu totul in rezolvarea unor probleme de geometrie pe un ostash din armata romana intrata in orashul Siracusa care i calcase figurile desenate pe nisip. Acesta socotinduse insultat shi necunoscandul pe marele invatzat la ucis. Avertisment dat cuiva care incearca sa te distraga de la preocuparile importante.

strica stric v. r. a decadea din punct de vedere moral; a se deprava

a se strica (cu cineva) expr. a rupe legatura de prietenie sau dragoste (cu cineva)

a se strica de ras expr. a rade foarte tare / cu hohote.

a strica (cuiva) codolanul expr. (intl.) a aresta a inchide.

a strica piatza expr. (d. comerciantzi) a vinde marfa mai ieftin decat concurentza.

a strica ploile (cuiva) expr. a strica planurile (cuiva).

a strica tabieturile cuiva expr. (prst.) a exagera a face exces de zel.