13 definitzii pentru mutila

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

MUTILÁ mutilez vb. I. Tranz. A taia a amputa (o parte a corpului) a schilodi; p. ext. a slutzi a desfigura. Din fr. mutiler lat. mutilare.

MUTILÁ mutilez vb. I. Tranz. A taia a amputa (o parte a corpului) a schilodi; p. ext. a slutzi a desfigura. Din fr. mutiler lat. mutilare.

mutila vt [At: NEGULICI / Pzi: ~lez / E: fr mutiler lat mutilare] 1 (C. i. partzi ale corpului) A taia a amputa a ciunti cu o arma in urma unei explozii a unui accident etc. 2 (C. i. fiintze) A amputa o parte a corpului cu o arma in urma unei explozii a unui accident etc. 3 (Pex) A desfigura.

MUTILÁ mutilez vb. I. Tranz. A schilodi a ciunti (prin taierea sau ciopirtzirea unui membru al corpului v. amputa); p. ext. a slutzi a deforma a zdrobi. (Fig.) Acela este tipograful care in primul tau poem din zapaceala TZia mutilat trei strofe lapidare. TOPIRCEANU B. 98. A mutila lucrarea de arta este cu un cuvint o profanare. CARAGIALE O. III 244.

MUTILÁ vb. I. tr. refl. (Adesea fig.) A (se) schilodi a (se) ciunti; (p. ext.) a (se) desfigura a (se) deforma. [< fr. mutiler cf. lat. mutilare].

MUTILÁ vb. tr. a taia a amputa a schilodi; a ciunti; (p. ext.) a desfigura a deforma. (< fr. mutiler lat. mutilare)

A MUTILÁ ~éz tranz. 1) (fiintze) A face sashi piarda integritatea fizica (printro rana grava sau prin amputarea unui membru); a schilodi; a slutzi; a estropia. 2) fig. (obiecte) A deteriora in mod grav; a strica. /<fr. mutiler lat. mutilare

mutilà v. 1. a ciunti a taia un membru al corpului: au mutilat pe captiv; 2. fig. a lipsi de o parte necesara: a mutila o statua o opera.

*mutiléz v. tr. (lat. mútilo áre d. mútilus mutilat. V. muche). Cĭocirtesc taĭ sfarim membrele: mashina a mutilat un lucrator barbariĭ aŭ mutilat statuele. Fig. Modific stricind: a mutila o pĭesa de teatru.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

mutilá (a ~) vb. ind. prez. 3 mutileáza

mutilá vb. ind. prez. 1 sg. mutiléz 3 sg. shi pl. mutileáza

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

MUTILÁ vb. (MED.) a (se) schilodi (livr.) a (se) estropia (inv. shi reg.) a (se) strica (reg.) a (se) beteji a (se) schilavi (Transilv. Mold. shi Bucov.) a (se) chilavi (inv.) a (se) rupturi (grecism inv.) a (se) sacatifsi. (Accidentul la ~.)

MUTILA vb. (MED.) a (se) schilodi (livr.) a (se) estropia (inv. shi reg.) a (se) strica (reg.) a (se) beteji a (se) schilavi (Transilv. Mold. shi Bucov.) a (se) chilavi (inv.) a (se) rupturi (grecism inv.) a (se) sacatifsi. (Accidentul la ~.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mutilá (mutiléz mutilát) vb. 1. A schilodi. 2. (Arg.) A bate a lovi a da cu parul. Fr. mutiler.

Intrare: mutila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mutila
  • mutilare
  • mutilat
  • mutilatu‑
  • mutiland
  • mutilandu‑
singular plural
  • mutileaza
  • mutilatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • mutilez
(sa)
  • mutilez
  • mutilam
  • mutilai
  • mutilasem
a II-a (tu)
  • mutilezi
(sa)
  • mutilezi
  • mutilai
  • mutilashi
  • mutilaseshi
a III-a (el, ea)
  • mutileaza
(sa)
  • mutileze
  • mutila
  • mutila
  • mutilase
plural I (noi)
  • mutilam
(sa)
  • mutilam
  • mutilam
  • mutilaram
  • mutilaseram
  • mutilasem
a II-a (voi)
  • mutilatzi
(sa)
  • mutilatzi
  • mutilatzi
  • mutilaratzi
  • mutilaseratzi
  • mutilasetzi
a III-a (ei, ele)
  • mutileaza
(sa)
  • mutileze
  • mutilau
  • mutilara
  • mutilasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

mutila, mutilezverb

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.