TULBURÁ túlbur vb. I. 1. Tranz. A face k un lichid sa devina tulbure sa se umple de impuritatzi. ◊ Refl. Vinul sa tulburat. ♦ Refl. (Despre cer) A se acoperi de nori a se intuneca; (despre vreme) a se posomori a se strica. 2. Tranz. shi refl. A face sashi piarda sau ashi pierde limpezimea transparentza claritatea. 3. Refl. shi tranz. Fig. Ashi pierde sau a face sashi piarda linishtea; a (se) emotziona a (se) ingrijora a (se) nelinishti. ♦ A (se) supara foarte tare; a (se) mania. ♦ Ashi pierde sau a face sashi piarda judecata limpede normala; a (se) intuneca. 4. Tranz. Fig. A incomoda a stingheri a deranja a stanjeni. [Var.: turburá vb. I] Lat *turbulare (< turbare).

tulbura [At: COD. VOR. 154/12 / V: (inv) turb~ / Pzi: tulbur / E: ml *turbulare] 12 vtr A face k un lichid sashi piarda sau ashi pierde limpezimea. 3 vr (D. ape) A se involbura. 4 vt (Inv; fig; c. i. limba) A amesteca cuvinte din diferite limbi. 5 vr (D. cer) A se acoperi cu nori Si: a se innora a se intuneca. 6 vr (D. vreme) A se schimba in rau Si: a se posomori a se strica. 7 vr (D. ochi sau vedere) Ashi pierde claritatea Si: a se impaienjeni (ivr) a se turba (3). 89 vtr (Fig) A face sashi piarda sau ashi pierde linishtea Si: a (se) agita a (se) emotziona a (se) ingrijora a (se) nelinishti a rascoli. 10 vt (Fig) A excita (3). 1112 vtr (Fig) A (se) supara foarte tare Si: a se mania. 1314 vtr (Fig) A face sashi piarda sau ashi pierde judecata limpede normala Si: a (se) intuneca a (se) zapaci. 15 vr (Inv; fig) A se razvrati. 16 vt (Inv; fig) A pedepsi. 17 vt (Fig) A incomoda intro activitate Si: a deranja a perturba a stanjeni a stingheri. 18 vt (Inv; fig) A strica ordinea. 1920 vtr (Pfm; fig) A (se) mishca. 21 vt (Inv; fig; c. i. un traseu) A face sa se piarda Si: a shterge. 22 vt A deranja cursul normal functzionarea normala Si: a deregla.

TULBURÁ túlbur vb. I. 1. Tranz. A face k un lichid sa devina tulbure sa se umple de impuritatzi. ◊ Refl. Vinul sa tulburat. ♦ Refl. (Despre cer) A se acoperi de nori a se intuneca; (despre vreme) a se posomori a se strica. 2. Tranz. shi refl. A face sashi piarda sau ashi pierde limpezimea transparentza claritatea. 3. Refl. shi tranz. Fig. Ashi pierde sau a face sashi piarda linishtea; a (se) emotziona a (se) ingrijora a (se) nelinishti. ♦ A (se) supara foarte tare; a (se) mania. ♦ Ashi pierde sau a face sashi piarda judecata limpede normala; a (se) intuneca. 4. Tranz. Fig. A incomoda a stingheri a deranja a stanjeni. [Var.: turburá vb. I] Lat. *turbulare ( < turbare).

TULBURÁ túlbur vb. I. (SHi in forma turbura) 1. Tranz. (Cu privire la apa shi la alte lichide) A face sa fie tulbure (agitind amestecind cu alte substantze indeosebi cu impuritatzi). Un mistretz odata tulburase riul unde calul... Merse de bau. BOLINTINEANU O. 194. Cerui apa de izvor Ea mio tulbura cu dor. ALECSANDRI P. P. 237. Unde vede apa rece Ea o tulbura shi trece. id. ib. 264. 2. Refl. (Despre ape) A deveni tulbure a se agita a se rascoli a se involbura. Livezi verzi sa vestejea Ape reci sa tulbura. Vai adinci k rasuna. SHEZ. II 78. ◊ Fig. Deacuma toate sau tulburat in jurul meu... Trece peste mine un virtej mare. SADOVEANU O. VII 55. Oastea vizirului se tulbura toata napadita k deo furtuna. VLAHUTZA R. P. 25. ◊ Tranz. Izvoarele ishi tulburau adincul k sashi azvirle afara undele lor. EMINESCU N. 5. ♦ (Despre cer) A se acoperi de nori a se innora; (despre vreme) a se posomori a se intuneca. Intradevar sa tulbura vremea grai gospodina grabit. Trebuie sa ne mutam in casa. SADOVEANU B. 25. Paparuda ruda Vino de ma uda Cu urcioru cioru Sa se turbure ceru. POP. 3. Tranz. A face k cineva sashi piarda linishtea cumpatul; a nelinishti a emotziona a ingrijora. Nu cinstea shi inima lui Badea il tulburau pe Constantin ci prietenia cu Mushat. GALACTION O. I 141. O noua problema grava i se ivi acum shi il tulbura adinc. CAMIL PETRESCU N. 29. Apropierea ei il tulbura. REBREANU R. I 244. ◊ Refl. Simtzea k se turbura din ce in ce mai tare. DUMITRIU N. 179. Simt insa k ma turbur. K altcineva vorbeshte inaintea mea la o alta groapa. SAHIA N. 121. Cata asupra domnitzei cu ochi galeshi dar tot pe furish shi o vazu k se turburase. ISPIRESCU L. 240. ♦ (Cu privire la facultatzile sau simtzurile omului) A zapaci a intuneca. Nu mai palavragi. Nu mai turbura mintea baiatului. STANCU D. 252. Zvonul numi tulburase auzul. SADOVEANU I. A. 85. Lacrimi de ciudata fericire imi tulburau vederea. GALACTION O. I 102. Demi turburi gindul cuale tale ginduri mici te gonesc de linga mine. EFTIMIU I. 22. ◊ Refl. Lui HarapAlb i se tulburau mintzile uitinduse la fata. CREANGA P. 275. ♦ Refl. (Rar) A se enerva a se agita. Cum ma vor vedea [nebunii] totzi sa vor turbura atit incit spitalul sa va amesteca. GOLESCU I. 56. 4. Tranz. A scoate din fire; a supara foarte tare; a minia. Ana... invinsa shi oareshicum umilita deatita rabdare shi bunatate care nu izbutise so tulbure sfirshi prin a intzelege sha se cai. VLAHUTZA O. A. III 37. Simt k minia ma turbura!... Pot sa te omor linga acest corp. BOLINTINEANU O. 466. ◊ Refl. Vazind asha mare obraznicie pe de o parte ia venit a ride iara pe de alta se turbura grozav. CREANGA P. 83. Cum sa nu ma tulbur... daca mo lasat in mijlocul drumului. ALECSANDRI T. I 119. ♦ A chinui. Tare ma mai turburat cu rautatea shi nebunia ei. DUMITRIU N. 121. 5. Tranz. A deranja a stingheri a incomoda; a strica. Petrecea o viatza linishtita intre tirgovetzii de acolo; nul tulbura nimeni shi nu stirnea nici o tulburare nimanui. SADOVEANU N. P. 317. De ce insa sa turbure aceasta ultima seara. C. PETRESCU I. I 11. Nu ia prea placut... k iau turburat tabietul. CARAGIALE O. III 45. Varianta: turburá vb. I.

A TULBURÁ túlbur tranz. 1) A face sa se tulbure. 2) fig. A indemna la actziuni dushmanoase; a instiga. /<lat. turbulare

A SE TULBURÁ ma túlbur intranz. 1) (despre lichide) A deveni tulbure; a pierde limpezimea. 2) (despre timp) A se schimba din bine in rau; a se strica. 3) (despre persoane) A cadea prada unor emotzii puternice. 4) (despre ape) A se mishca in valuri mari; a se agita; a se zbuciuma. 5) (despre vedere minte etc.) A pierde din proprietatea de a percepe clar realitatea inconjuratoare; a se intuneca. /<lat. turbulare

tulburà v. V. turburà: (muntzii) apele ’shi tulburau AL.

turbura v vz tulbura

turburà v. (activ) 1. a face turbure: a turbura apa; 2. a cauza o agitatziune violenta: viscolul turbura aerul; 3. a cauza turburare dezordine: a turbura pacea publica; 4. a semana vrajba: a turbura o familie; 5. a suspenda a distruge facultatzile sufletului: asta ia turburat mintea judecata; 6. a intrerupe: a turbura o convorbire. ║ (reciproc) 1. a deveni turbure: cerul s’a turburat; 2. fig. a simtzi o tulburare a mintzii ashi pierde cumpatul: oratorul s’a turburat. [Lat. *TURBURARE (tras din TURBARE)].

túlbur V. turbur.

túrbur (vest) shi túlbur (est) a á v. tr. (lat. pop. túrbulo áre cl. turbare a turba; fr. troubler. P. rb lb cp. cu borb shi bolborosesc). Fac turbure: ploile lungĭ turbura apa riurilor la cimp. Fig. Cauzez dezordine: a turbura pacea publica. Cauzez discordie: a turbura o familie. Fac sa pearda judecata: a turbura mintea. Intrerup deranjez: a turbura o conversatziune. Importunez incomodez: te rog daca nu te turbur. Intimidez nelinishtesc incurc: prezentza ta il turbura. V. refl. Ma fac turbure: apa s’a turburat. Fig. Ma emotzionez: oratoru s’a turburat.

tulburá (a ~) vb. ind. prez. 3 túlbura

tulburá vb. ind. prez. 1 sg. túlbur 3 sg. shi pl. túlbura

turbur ra inf.

TULBURÁ vb. 1. v. impaienjeni. 2. v. ingrijora. 3. v. emotziona. 4. a rascoli. (Vestea la ~ profund sufleteshte.) 5. a (se) zapaci. (Sa ~ de tot cand la vazut.) 6. v. dezechilibra. 7. (fig.) a (se) intuneca. (Mintea i sa ~.) 8. v. instiga. 9. v. deranja. 10. a deranja a perturba. (A ~ linishtea cuiva.)

TULBURA vb. 1. a (se) impaienjeni a (se) incetzosha a (se) innegura a (se) paienjeni a (se) voala (reg.) a (se) pupaza. (Privirea vederea i sa ~.) 2. a (se) alarma a (se) framinta a (se) intriga a (se) ingrijora a (se) nelinishti a (se) speria (livr.) a (se) impacienta (reg.) a (se) ingrija (inv.) a (se) ingriji a (se) larmui. (Il ~ intirzierea lui.) 3. a emotziona a impresiona a induiosha a mishca (fig.) a atinge a patrunde. (Ma ~ pina la lacrimi.) 4. a rascoli. (Vestea la ~ profund sufleteshte.) 5. a (se) zapaci. (Sa ~ de tot cind la vazut.) 6. a (se) dezechilibra a (se) zdruncina (fig.) a (se) dezaxa (livr. fig.) a (se) detraca. (Vestea ia ~ mintea.) 7.* (fig.) a (se) intuneca. (Mintea i sa ~.) 8. a agita a atzitza a incita a instiga a intarita a provoca a stirni (pop.) a sumutza (inv. shi reg.) a scorni (reg.) a smoni a zadari (fig.) a asmutzi a monta. (El ~ masele.) 9. a deranja a incomoda a incurca a jena a stingheri a stinjeni a supara (livr.) a conturba a importuna (rar) a sinchisi (pop.) a zaticni (Mold. shi Bucov.) a zahai (inv.) a sminti. (Te rog sa nul ~ de la lucru.) 10. a deranja a perturba. (A ~ linishtea cuiva.)

A (se) tulbura ≠ a (se) calma a (se) limpezi a (se) linishti

A se tulbura ≠ a se limpezi