TULBURÁ túlbur vb. I. 1. Tranz. A face k un lichid sa devina tulbure sa se umple de impuritatzi. ◊ Refl. Vinul sa tulburat. ♦ Refl. (Despre cer) A se acoperi de nori a se intuneca; (despre vreme) a se posomori a se strica. 2. Tranz. shi refl. A face sashi piarda sau ashi pierde limpezimea transparentza claritatea. 3. Refl. shi tranz. Fig. Ashi pierde sau a face sashi piarda linishtea; a (se) emotziona a (se) ingrijora a (se) nelinishti. ♦ A (se) supara foarte tare; a (se) mania. ♦ Ashi pierde sau a face sashi piarda judecata limpede normala; a (se) intuneca. 4. Tranz. Fig. A incomoda a stingheri a deranja a stanjeni. [Var.: turburá vb. I] Lat. *turbulare ( < turbare).