SPÁIMA spaime s. f. 1. Teama puternica shi violenta provocata de o emotzie de ceva neprevazut shi primejdios; groaza. ◊ Loc. adj. shi adv. De spaima = infiorator ingrozitor; extraordinar neobishnuit. ◊ Loc. vb. A baga spaima (in cineva) = a infricosha a inspaimanta (pe cineva). A da spaima in cineva = a se infricosha a se inspaimanta. ◊ Expr. A intra spaima in cineva se spune cand cineva e mereu inspaimantat se sperie ushor (dupa ce a trecut printro sperietura mare). A trai cu spaiman san = a fi stapanit continuu de frica. A trage o spaima = a trece printro sperietura mare. ♦ (Pop.) Frica bolnavicioasa; nevroza. 2. Fiintza lucru fenomen care infricosheaza. Et. nec.

spaima sf [At: CORESI EV. 140 / Pl: ~me (irg) spaimi (reg) spaimuri / E: ns cf spaimanta] 1 Stare de foarte mare nelinishte shi de teama puternica care o are cineva in fatza unei primejdii Si: cutremur (4) groaza (1) incrancenare infiorare infricoshare ingrozire inspaimantare oroare teroare (ivp) otzarare (irg) scarba¹ (inv) spaimantare spaimantatura (1) (ivr) spaimant (reg) crancenare patitura. 2 Emotzie foarte puternica produsa de ceva neprevazut. 3 (Pex) Manifestare exterioara a spaimei (12). 4 (Ila) De ~ Care produce spaima (12) Si: crancen (8) cumplit² (7) cutremurator (1) groaznic (1) grozav (1) infiorator infricoshator ingrozitor inspaimantator naprasnic oribil strashnic teribil (ivp) spaimantator (pop) spaimos (inv) spaimantos. 5 (Ial) Care produce uimire Si: extraordinar (5) fenomenal (5) formidabil grozav (6) teribil uimitor uluitor. 6 (Ie) A baga (ori a da) ~ in cineva a(l) baga pe cineva (ori pe totzi) in ~me a vari pe cineva in toate ~mele ai trage (sau da) cuiva (o ori vreo) ~ (buna) A face sa fie cuprins de spaima (1) Si: a cutremura (5) a incrancena a infiora a infricosha a ingrozi a inspaimanta a tremura a zgudui (ivp) a spaimanta (irg) a spaima (inv) a otzari (reg) a incretzi. 7 (Ie) Ashi face singur ~ a intra (ori a da) ~ in cineva al trece pe cineva toate ~mele (inv) a(i) lua ~ma (cuiva) A fi cuprins de spaima Si: a se cutremura (6) a se incrancena a se infiora a se infricosha a se ingrozi a se inspaimanta a se tremura a se zgudui (ivp) a se spaimanta (irg) a se spaima (inv) a se otzari (reg) a se incretzi. 8 (Inv; ie) A se face (mare) ~ A (se) produce panica. 9 (Inv; iae) A (se) da alarma. 10 (Ie) A trai cu ~ma in san A fi continuu stapanit de o mare frica. 11 (Ie) A trage o ~ A trece printro sperietura puternica. 12 (Asr) Teama. 13 (Ivr) Chin (1). 14 (Pop) Frica bolnavicioasa Si: (pop) speriat¹ (6) sperietura (7) (reg) inspaimantatura spaimantatura (2) spaimat¹. 15 (Pop) Nevroza. 16 (De obicei urmat de determinari in genitiv) Fiintza lucru imprejurare fenomen etc. care produce spaima Si: (rar) spaimaie. 17 (Inv; spc) SHtire care produce panica. 18 (Mtp; lpl) Fiintze imaginare care pricinuiesc omului boli nenorociri etc. 19 (Orn; reg; shic ~ noptzii) Lipitoare (Caprimulgus europaeus). 20 (Orn; reg; ic) ~matziganului Huhurez (Asio otus). 21 (Orn; reg; ic) ~maulilor Berbecel (Lanius collurio). 22 (Bot; reg; ic) ~maiepurelui Saricica (Salsola soda).

SPÁIMA spaime s. f. 1. Emotzie puternica shi violenta provocata de ceva neprevazut shi primejdios; groaza. ◊ Loc. adj. shi adv. De spaima = infiorator ingrozitor; extraordinar neobishnuit. ◊ Loc. vb. A baga spaima (in cineva) = a infricosha a inspaimanta (pe cineva). A da spaima in cineva = a se infricosha a se inspaimanta. ◊ Expr. A intra spaima in cineva se spune cand cineva e mereu inspaimantat se sperie ushor (dupa ce a trecut printro sperietura mare). A trai cu frican san = a fi stapanit continuu de frica. A trage o spaima = a trece printro sperietura mare ♦ (Pop.) Frica bolnavicioasa nevroza. 2. Fiintza lucru fenomen care infricosheaza. Et. nec.

SPÁIMA spaime s. f. 1. Emotzie puternica shi violenta provocata de un lucru neprevazut shi primejdios. V. frica groaza. Balaurul... plesnea din coada de te luau fiori de spaima. ISPIRESCU L. 200. Catra sara ajungind moshneagul shi cu purcelul acasa pe baba o shi apuca un tremur de spaima shi incepe a se vaicara. CREANGA P. 84. Multzi durara dupa vremuri peste Dunare vrun pod Deau trecut cu spaima lumii shi multzime de norod. EMINESCU O. I 147. Sarmana!... era leshinata de spaima. ALECSANDRI T. I 423. ◊ (Poetic) Se pare k furtuna ridica al ei glas K vintul trecen spaima peal marilor talaz. EMINESCU O. I 94. ◊ Loc. adj. shi adv. De spaima = infiorator ingrozitor; extraordinar neobishnuit. Badie Gheorghe am avut o vedenie de spaima. SADOVEANU P. M. 126. Indata purcese k un duh de spaima imboldit de fierbintzeala frigurilor. NEGRUZZI S. I 66. ◊ Expr. A intrat spaima in cineva se spune cind cineva e tot cu frica se sperie ushor (dupa ce a trecut printro sperietura mare). Cind intra spaima in oi degeaba toata munca. ISPIRESCU L. 397. A trai cu spaima in sin = a fi nelinishtit stapinit de frica. Vorbi intii cu logofatul Bumbu care marturisi k traieshte cu spaiman sin. REBREANU R. II 11. A trage o spaima = a trece printro sperietura grozava. A da spaima in cineva sau (mai rar) a da spaima cuiva = a speria pe cineva a infricosha. Intro intindere dreapta shi goala orice aratare neobishnuita da spaima acestor paseri sfioase. SADOVEANU O. L. 29. Da spaiman vrabii latran vint. Ishi face mendrele; eu cint SHi codrul lin rasuna. IOSIF PATR. 16. A lua spaima cuiva = a se teme de cineva a fi ingrozit terorizat de cineva. Ashi face spaima = a se speria a se ingrozi. Jugani spaima cashi facea. TEODORESCU P. P. 689. 2. Fig. Fiintza sau lucru care inspaiminta. Omul acesta e spaima. SADOVEANU O. I 437. Genarul incaleca shi zbura k spaima cea batrina in urma fugitzilor. EMINESCU L. P. 180 ◊ (Urmat de determinari in genitiv) Fura statul shi era spaima oamenilor cind venea cu tobosharul dupa el pentru bir. PAS Z. I 153. Iaca shi codrul Grumazeshtilor grija negustorilor shi spaima ciocoilor. CREANGA P. 119. 3. (Popular) Frica bolnavicioasa stare patologica de frica; nevroza. Nu e bine... sa apuna soarele pe hainele copilului k apoi capata spaima. MARIAN NA. 333.

SPÁIMA ~e f. 1) Stare de teama violenta (cauzata de o primejdie sau de ceva neprevazut shi amenintzator); frica mare. A fi cuprins de ~. ◊ A baga ~a in cineva a face k cineva sa se teama foarte tare. A da ~a in cineva a fi cuprins de frica mare. A trage o ~ a trece printro frica mare. A muri de ~ a se teme foarte tare. 2) fig. Ceea ce provoaca teama. [G.D. spaimei] /<lat. expavimen

spaima f. frica mare shi neashteptata. [Lat. *EXPAVIMEN (din EXPAVERE a se speria)].

spáĭma f. pl. e (lat. *expávimen d. expavére a se spaĭminta. Forma *expavimen data de Tkt. ar veni d. pavire a bataturi. V. pamint). Groaza teroare panica. Atzĭ face spaĭma a te spaiminta: calu shĭa facut spaĭma shi a rasturnat docaru. Fig. Iron. Acest om e spaĭma pivnitzelor e mare betziv. In Cod. Vor. spáema.

spáima s. f. g.d. art. spáimei; pl. spáime

spáima s. f. g.d. art. spáimei; pl. spáime

spaima me.

SPÁIMA s. v. groaza.

SPÁIMA s. v. lipitoare nevropatie nevroza papaluda psihonevroza sperietura.

SPAIMA s. groaza incrincenare infiorare infricoshare ingrozire inspaimintare oroare teroare (inv. shi pop.) otzarire (inv. shi reg.) scirba (reg.) infricare palitura (inv.) spaimintare spaimintatura (fig.) cutremur. (Simte o ~ teribila.)

spaima s. v. LIPITOARE. NEVROPATIE. NEVROZA. PAPALUDA. PSIHONEVROZA. SPERIETURA.

spáima (me) s. f. Teama frica groaza. Origine incerta. Se considera drept. der. de la un lat. *expavῑmen din expavĕre (Cipariu Gram. 87; Pushcariu 1611; Tiktin) care corespunde semantic dar reprezinta dificultatzi formale. Der. din lat. (gr.) spasma (Candrea) pare mai indoielnica. Der. (in)spaima vb. (a infricosha a ingrozi); spaimit adj. (innebunit zapacit); spaimos adj. (fricos sperios). Cf. spaiminta. Din rom. provine sas. spiimê.

de spaima / speriat expr. uimitor uluitor.