spáima (me) s. f. Teama frica groaza. Origine incerta. Se considera drept. der. de la un lat. *expavῑmen din expavĕre (Cipariu Gram. 87; Pushcariu 1611; Tiktin) care corespunde semantic dar reprezinta dificultatzi formale. Der. din lat. (gr.) spasma (Candrea) pare mai indoielnica. Der. (in)spaima vb. (a infricosha a ingrozi); spaimit adj. (innebunit zapacit); spaimos adj. (fricos sperios). Cf. spaiminta. Din rom. provine sas. spiimê.