SPÁIMA ~e f. 1) Stare de teama violenta (cauzata de o primejdie sau de ceva neprevazut shi amenintzator); frica mare. A fi cuprins de ~. ◊ A baga ~a in cineva a face k cineva sa se teama foarte tare. A da ~a in cineva a fi cuprins de frica mare. A trage o ~ a trece printro frica mare. A muri de ~ a se teme foarte tare. 2) fig. Ceea ce provoaca teama. [G.D. spaimei] /<lat. expavimen