teama sf [At: (a. 1652) GCR I 158/35 / E: pvb teme] 1 Stare de tulburare care o incearca cineva in prezentza sau la gandul unui pericol Si: frica temere (1) (rar) temut¹ (1) (ltm) timoare timorare (2) (inv) teamat tematura temoare (ivr) temintza (reg) tesheala (6) teshire (8) (liv) timorare (2). 2 Stare de nelinishte Si: ingrijorare temere (2).

TEÁMA s. f. Stare de adinca nelinishte shi tulburare provocata de un pericol care te amenintza de un rau care tzi se poate intimpla; frica. Vorbind cu capul putzin inclinat pe un umar se uita cun fel de teama la SHoimaru. SADOVEANU O. VII 124. Fiecare avu aceeashi impresie de teama. CAMIL PETRESCU U. N. 375. Vorbea k niciodata fara teama. D. BOTEZ F. S. 65. In ochii lui naivi shi mari Citesc un gind o dulce teama. IOSIF PATR. 14. ◊ (Motivul se indica prin determinari introduse prin prep. «de» printrun genitiv obiectiv sau printro propozitzie secundara) Vorbi incet k shi cum i era teama de ceva. SADOVEANU O. VII 148. Ii era teama sa nu se tradeze. BART E. 183. Vedeun baiet k se acatzara pe stilpul portzii de teama cinilor. CREANGA P. 147. Baditza cu peana verde Mult mie teama k teoi pierde. JARNÍKBIRSEANU D. 52. ◊ (Construit cu verbul «a fi» shi cu subiectul logic in dativ mai rar cu verbul «a avea») Tremur atit de tare imi clantzane dintzii in asha fel k mie teama sa nu simta cei de linga mine. CAMIL PETRESCU U. N. 302. Ii era mereu teama k ishi bate joc de sentimentele lui. REBREANU R. I 174. De Zaharia nu avem teama: SHtie tot dar nu crede nimica. CARAGIALE O. I 120. Nu spera shi nu ai teama Ce e val k valul trece. EMINESCU O. I 194. Nai teama de pedeapsa de careo sa ai parte Cind tei intoarce acasa? ALECSANDRI T. II 201.

TEÁMA f. Stare de nelinishte sufleteasca cauzata de un pericol adevarat sau inchipuit; frica. ◊ A avea (sau ai fi) ~ de cineva sau de ceva a se teme de cineva sau de ceva. Mie ~ k... mi se pare k...; e posibil sa... [G.D. temei] /v. a se teme

teama f. fapta de a se teme sentiment de nelinishte: sa nutzi fie teama. [Lat. TIMA].

teáma f. fara pl. (subst. verbal d. a se teme). Frica simtzu celuĭ care se teme: mĭe teama. V. temoare.

teáma s. f.

teáma s. f.

TEÁMA s. v. frica.

TEAMA s. frica temere (livr. fam. shi depr.) poltronerie (frantzuzism) aprehensiune (rar) temut (pop.) pasare (inv. shi reg.) scirba (inv.) stideala stidintza stidire teamat tematura temoare (latinism inv.) timoare (arg.) tirshala tirsha. (Nu simtzea nici un pic de ~.)

Teama ≠ curaj temeritate

CHEVALIER SANS PEUR ET SANS REPROCHE (fr.) cavaler fara teama shi fara prihana Apelativ al ilustrului cavaler medieval Bayard. Astazi folosit mai mult cu sens ironic.

NIL TERRIBILE NISI IPSE TIMOR (lat.) nimic nu este de temut in afara de insashi teama Fr. Bacon „De dignitate et augmentis scentiarum” II.

PRIMUS IN ORBE DEOS FECIT TIMOR (lat.) teama a creat mai intai zeii pe lume Statius „Tebaida” III 661. Oamenii au zeificat la inceput fortzele oarbe ale naturii care i infricoshau.