nevroza sf [At: I. GOLESCU C. / V: (inv) neu~ / Pl: ~ze / E: fr névrose] Afectziune a sistemului nervos provocata de tulburari functzionale ale scoartzei cerebrale.

NEVRÓZA nevroze s. f. Tulburare nervoasa cu caracter functzional (neurastenie psihastenie isterie). Ramin cu trista mea nevroza Cu dorul meu nespus de duca. MACEDONSKI O. I 159.

NEVRÓZA s.f. Tulburare nervoasa cu caracter functzional. [< fr. névrose].

NEVRÓZA s. f. boala psihica datorata unor suprasolicitari care se manifesta prin astenie cefalee insomnii anxietate iritabilitate etc.; nevropatie. (< fr. névrose)

NEVRÓZA ~e f. (denumire generica) Boala care se manifesta prin tulburari nervoase aparute in urma unor solicitari psihice excesive. /<fr. névrose

nevroza f. boala de nervi: nevralgia epilepsia shi tetanosul sunt nevroze.

* nevróza f. pl. e (fr. névrose d. ngr. névron vgr. neûron nerv). Med. Turburare de nervĭ k de ex. neŭrastenia.

neuroza sf vz nevroza

nevróza (boala de nervi) (nevro) s. f. g.d. art. nevrózei; pl. nevróze

nevróza s. f. (sil. vro) g.d. art. nevrózei; pl. nevróze

nevroza ze.

NEVRÓZA s. (MED.) nevropatie psihonevroza (pop.) spaima.

NEVROZA s. (MED.) nevropatie psihonevroza (pop.) spaima.

NEVRÓZA (< fr.) s. f. Tulburare mentala fara substrat organic (cerebral) cauzata de traume psihice surmenaj intelectual in care pacientul pastreaza contactul cu realitatea exterioara. Debuteaza intrun moment distinct al varstei adulte. Ea nu afecteaza functziile esentziale ale personalitatzii iar subiectul o traieshte conshtient shi dureros neputando depashi voluntar. Principalele forme clinice de n. sunt isteria n. fobica n. obsesionala. Sin. nevropatie (2).