nevropatie sf [At: MAIORESCU CR. II 300 / Pl: ~ii / E: fr névropathie] 1 Denumire generica pentru diferite tulburari ale sistemului nervos. 2 Boala a sistemului nervos central caracterizata prin tulburari ale functziunilor psihice shi psihologice.

NEVROPATÍE s. f. Denumire generala pentru diferite tulburari ale sistemului nervos.

NEVROPATÍE s.f. Nume generic dat unor tulburari ale sistemului nervos; nevroza. [Gen. iei var. neuropatie s.f. / < fr. névropathie cf. gr. neuron nerv pathos suferintza].

NEVROPATÍE s. f. 1. denumire generica a afectziunilor sistemului nervos; neuropatie. 2. nevroza. (< fr. névropathie)

NEVROPATÍE f. (denumire generica) Stare patologica constand intro afectziune a sistemului nervos; dereglare functzionala a sistemului nervos. /<fr. névropathie

neuropatie sf vz nevropatie

NEUROPATÍE s.f. v. nevropatie.

NEUROPATÍE s. f. nevropatie. (< fr. neuropathie)

nevropatíe (nevro) s. f. art. nevropatía g.d. nevropatíi art. nevropatíei

nevropatíe s. f. (sil. vro) art. nevropatía g.d. nevropatíi art. nevropatíei

NEVROPATÍE s. v. nevroza.

NEVROPATIE s. (MED.) nevroza psihonevroza (pop.) spaima.

NEURO (NEVRO) „nerv tzesut nervos nervura nervatzie”. ◊ gr. neuron „nerv” > fr. neuro shi nevro it. nevro germ. neuro engl. id. > rom. neuro shi nevro. □ ~biologie (v. bio v. logie₁) s. f. disciplina care se ocupa cu biologia sistemului nervos; ~biotaxie (v. bio v. taxie) s. f. 1. Teorie care da o explicatzie biologica modului de dezvoltare migrare shi ashezare a neuronilor. 2. Acumulare treptata in filogeneza de neuroni cu aceeashi functziune in acelashi loc din sistemul nervos central. 3. Mod de constituire a centrilor nervoshi; ~blast (v. blast) s. n. celula nervoasa embrionara; ~cel (v. cel₁) s. n. ansamblu de cavitatzi shi ventricule in sistemul nervos central primitiv; ~chirurgie (v. chir/o v. urgie) s. f. disciplina medicala care se ocupa cu interventziile pe sistemul nervos; ~cit (v. cit) s. n. celula nervoasa; ~crinie (v. crinie) s. f. 1. Varsare a unei secretzii interne intrun tzesut sau organ nervos. 2. Proprietate secretorie care o au unele celule nervoase; ~doc (v. doc₁) s. n. parte a nervului care sta intrun canal osos; ~endocrin (v. endo v. crin) adj. care apartzine sistemelor nervos shi endocrin; ~endocrinologie (v. endo v. crino₂ v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza relatziile dintre sistemul nervos shi cel endocrin; ~fil (v. fil₁) adj. (despre toxine) care se fixeaza in mod electiv pe sistemul nervos; ~filaxie (v. filaxie) s. f. actziune de protejare a sistemului nervos; ~fiziolog (v. fizio v. log) s. m. shi f. specialist in neurofiziologie; ~fiziologie (v. fizio v. logie₁) s. f. disciplina care se ocupa cu studiul fenomenelor normale ale diferitelor forme de activitate nervoasa; ~fonie (v. fonie₁) s. f. emitere a unor tzipete determinate de un spasm al mushchilor respiratori; ~gen (v. gen₁) adj. de origine nervoasa; ~glie (nevroglie) (v. glie) s. f. tzesut conjunctiv care intra in structura sistemului nervos; ~lema (v. lema₁) s. f. neurilema*; ~leptic (v. leptic) adj. s. n. (medicament) cu actziune sedativa nu shi narcotica; sin. neuroplegic; ~limfa (v. limfa) s. f. lichid cefalorahidian; ~liza (v. liza) s. f. proces de descompunere a sistemului nervos; ~log (v. log) s. m. shi f. specialist in neurologie; ~logie (v. logie₁) s. f. disciplina care se ocupa cu studiul sistemului nervos; ~mer (v. mer) s. n. segment embrionar al creierului sau al maduvei spinarii; ~mielopatie (v. mielo v. patie) s. f. boala a maduvei spinarii; ~oftalmologie (v. oftalmo v. logie₁) s. f. studiu al tulburarilor oftalmologice datorate leziunilor nervoase; ~patie (nevropatie) (v. patie) s. f. tulburare a functziilor sistemului nervos central; ~patolog (v. pato v. log) s. m. shi f. specialist in neuropatologie; ~patologie (v. pato v. logie₁) s. f. disciplina medicala care se ocupa cu studiul bolilor sistemului nervos; ~pil (v. pil₂) s. n. retzea de fibre subtziri amielinice care strabate intregul sistem nervos central; ~plasma (v. plasma) s. f. protoplasma care umple interstitziile dintre fibrele celulelor nervoase; ~plastie (v. plastie) s. f. operatzie chirurgicala de inlocuire a unor partzi ale nervilor periferici cu ajutorul unor omogrefe prelevate din maduva spinarii; ~plegic (v. plegic) adj. s. n. neuroleptic*; ~plegie (v. plegie) s. f. diminuare sau disparitzie a tonusului sistemului nervos; ~por (v. por) s. m. deschidere terminala a tubului neural embrionar; ~praxie (v. praxie) s. f. dependentza mishcarilor corpului de buna functzionare a sistemului nervos; ~psihiatrie (v. psih/o v. iatrie) s. f. disciplina medicala care se ocupa cu studiul bolilor nervoase; ~psihiatru (v. psih/o v. iatru) s. m. specialist in neuropsihiatrie; ~psiholog (v. psiho v. log) s. m. shi f. specialist in neuropsihologie; ~psihologie (v. psiho v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza fenomenele psihice in corelatzie cu sistemul nervos central; ~ptere (nevroptere) (v. pter) s. n. pl. ordin de insecte cu metamorfoza completa cu aripile membranoase strabatute de numeroase retzele de nervi; ~pteris (v. pteris) s. m. planta fosila caracteristica pentru carbonifer shi permian cu frunze mari shi cu foliole fixate intrun singur punct; ~rafie (v. rafie) s. f. operatzie chirurgicala de suturare a unui nerv; ~tom (v. tom) s. n. instrument medical utilizat in neurotomie; ~tomie (nevrotomie) (v. tomie) s. f. sectzionare chirurgicala a unui nerv periferic; ~tonic (v. tonic) adj. s. n. (medicament) care fortifica sistemul nervos; ~traumatologie (v. traumato v. logie₁) s. f. studiu al leziunilor traumatice ale sistemului nervos; ~trop (v. trop) adj. s. m. (virus toxina germen) cu afinitate pentru tzesutul nervos; ~zom (v. zom) s. m. mitocondrie a celulelor nervoase.