NEURO (NEVRO) „nerv tzesut nervos nervura nervatzie”. ◊ gr. neuron „nerv” > fr. neuro shi nevro it. nevro germ. neuro engl. id. > rom. neuro shi nevro. □ ~biologie (v. bio v. logie₁) s. f. disciplina care se ocupa cu biologia sistemului nervos; ~biotaxie (v. bio v. taxie) s. f. 1. Teorie care da o explicatzie biologica modului de dezvoltare migrare shi ashezare a neuronilor. 2. Acumulare treptata in filogeneza de neuroni cu aceeashi functziune in acelashi loc din sistemul nervos central. 3. Mod de constituire a centrilor nervoshi; ~blast (v. blast) s. n. celula nervoasa embrionara; ~cel (v. cel₁) s. n. ansamblu de cavitatzi shi ventricule in sistemul nervos central primitiv; ~chirurgie (v. chir/o v. urgie) s. f. disciplina medicala care se ocupa cu interventziile pe sistemul nervos; ~cit (v. cit) s. n. celula nervoasa; ~crinie (v. crinie) s. f. 1. Varsare a unei secretzii interne intrun tzesut sau organ nervos. 2. Proprietate secretorie care o au unele celule nervoase; ~doc (v. doc₁) s. n. parte a nervului care sta intrun canal osos; ~endocrin (v. endo v. crin) adj. care apartzine sistemelor nervos shi endocrin; ~endocrinologie (v. endo v. crino₂ v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza relatziile dintre sistemul nervos shi cel endocrin; ~fil (v. fil₁) adj. (despre toxine) care se fixeaza in mod electiv pe sistemul nervos; ~filaxie (v. filaxie) s. f. actziune de protejare a sistemului nervos; ~fiziolog (v. fizio v. log) s. m. shi f. specialist in neurofiziologie; ~fiziologie (v. fizio v. logie₁) s. f. disciplina care se ocupa cu studiul fenomenelor normale ale diferitelor forme de activitate nervoasa; ~fonie (v. fonie₁) s. f. emitere a unor tzipete determinate de un spasm al mushchilor respiratori; ~gen (v. gen₁) adj. de origine nervoasa; ~glie (nevroglie) (v. glie) s. f. tzesut conjunctiv care intra in structura sistemului nervos; ~lema (v. lema₁) s. f. neurilema*; ~leptic (v. leptic) adj. s. n. (medicament) cu actziune sedativa nu shi narcotica; sin. neuroplegic; ~limfa (v. limfa) s. f. lichid cefalorahidian; ~liza (v. liza) s. f. proces de descompunere a sistemului nervos; ~log (v. log) s. m. shi f. specialist in neurologie; ~logie (v. logie₁) s. f. disciplina care se ocupa cu studiul sistemului nervos; ~mer (v. mer) s. n. segment embrionar al creierului sau al maduvei spinarii; ~mielopatie (v. mielo v. patie) s. f. boala a maduvei spinarii; ~oftalmologie (v. oftalmo v. logie₁) s. f. studiu al tulburarilor oftalmologice datorate leziunilor nervoase; ~patie (nevropatie) (v. patie) s. f. tulburare a functziilor sistemului nervos central; ~patolog (v. pato v. log) s. m. shi f. specialist in neuropatologie; ~patologie (v. pato v. logie₁) s. f. disciplina medicala care se ocupa cu studiul bolilor sistemului nervos; ~pil (v. pil₂) s. n. retzea de fibre subtziri amielinice care strabate intregul sistem nervos central; ~plasma (v. plasma) s. f. protoplasma care umple interstitziile dintre fibrele celulelor nervoase; ~plastie (v. plastie) s. f. operatzie chirurgicala de inlocuire a unor partzi ale nervilor periferici cu ajutorul unor omogrefe prelevate din maduva spinarii; ~plegic (v. plegic) adj. s. n. neuroleptic*; ~plegie (v. plegie) s. f. diminuare sau disparitzie a tonusului sistemului nervos; ~por (v. por) s. m. deschidere terminala a tubului neural embrionar; ~praxie (v. praxie) s. f. dependentza mishcarilor corpului de buna functzionare a sistemului nervos; ~psihiatrie (v. psih/o v. iatrie) s. f. disciplina medicala care se ocupa cu studiul bolilor nervoase; ~psihiatru (v. psih/o v. iatru) s. m. specialist in neuropsihiatrie; ~psiholog (v. psiho v. log) s. m. shi f. specialist in neuropsihologie; ~psihologie (v. psiho v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza fenomenele psihice in corelatzie cu sistemul nervos central; ~ptere (nevroptere) (v. pter) s. n. pl. ordin de insecte cu metamorfoza completa cu aripile membranoase strabatute de numeroase retzele de nervi; ~pteris (v. pteris) s. m. planta fosila caracteristica pentru carbonifer shi permian cu frunze mari shi cu foliole fixate intrun singur punct; ~rafie (v. rafie) s. f. operatzie chirurgicala de suturare a unui nerv; ~tom (v. tom) s. n. instrument medical utilizat in neurotomie; ~tomie (nevrotomie) (v. tomie) s. f. sectzionare chirurgicala a unui nerv periferic; ~tonic (v. tonic) adj. s. n. (medicament) care fortifica sistemul nervos; ~traumatologie (v. traumato v. logie₁) s. f. studiu al leziunilor traumatice ale sistemului nervos; ~trop (v. trop) adj. s. m. (virus toxina germen) cu afinitate pentru tzesutul nervos; ~zom (v. zom) s. m. mitocondrie a celulelor nervoase.