REFÚGIU refugii s. n. 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut k refugiat intrun anumit loc. 2. Loc de adapostire in caz de pericol; adapost azil. ♦ Fig. Consolare alinare mangaiere. ♦ Platforma ridicata shi amenajata k un trotuar pe partea carosabila a cailor de circulatzie cu trafic intens sau in mijlocul unei pietze pentru a ushura reglementarea circulatziei traversarea strazii urcarea sau coborarea din vehiculele de transport in comun etc. Din fr. refuge lat. refugium.

refugiu sn [At: VACARESCUL IST. 290 / V: (inv) rif~ / Pl: ~i / E: fr réfuge lat refugium cf it rifugio] 1 Timp petrecut k refugiat intrun anumit loc. 2 Loc de adapostire in fatza unei primejdii. 3 (Fig) Consolare (4). 4 Loc linishtit in care se retrage cineva pentru a se odihni. 5 Portziune ridicata shi amenajata k un trotuar pe partea carosabila a unei strazi cu trafic intens sau in mijlocul unei pietze pentru a ushura reglementarea circulatziei traversarea strazii urcarea sau coborarea din vehiculele de transport in comun etc.

REFÚGIU refugii s. n. 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut k refugiat intrun anumit loc. 2. Loc de scapare de adapostire in fatza unei primejdii sau a unei neplaceri; adapost azil. ♦ Fig. Consolare alinare mangaiere. ♦ Platforma ridicata shi amenajata k un trotuar pe partea carosabila a cailor de circulatzie cu trafic intens sau in mijlocul unei pietze pentru a ushura reglementarea circulatziei traversarea strazii urcarea sau coborarea din vehiculele de transport in comun etc. Din fr. refuge lat. refugium.

REFÚGIU refugii s. n. 1. Loc de scapare de ocrotire de adapostire in fatza unei primejdii sau a unei neplaceri; azil. V. adapost. Miam gasit In iarba Refugiul favorit. TOPIRCEANU B. 30. Vornicul Dumbrava reushise a scapa in Transilvania avind nobletza de a cauta refugiu la generozitatea unui inamic. HASDEU I. V. 169. ♦ Fig. Consolare mingiiere alinare. Unii cautau refugiul in trecut altzii in viitor. IBRAILEANU SP. CR. 85. ♦ Portziune ridicata amenajata k un trotuar pe partea carosabila a unei strazi (mai ales in statziile de tramvai) pentru a reglementa circulatzia a ushura traversarea strazii etc. 2. Faptul de a se refugia; timp petrecut k refugiat intrun anumit loc. Multzimea asta nu vrea decit sa despacheteze bagajele facute pentru refugiu. CAMIL PETRESCU U. N. 422. Se reintilnisera la Iashi in timpul refugiului. id. N. 31.

REFÚGIU s.n. 1. Faptul de a se refugia; timpul petrecut intrun loc k refugiat. 2. Loc de scapare de adapost impotriva unei primejdii a unei neplaceri; adapost azil. ♦ (Fig.) Consolare mangaiere. 3. Loc special amenajat in mijlocul unei strazi pentru a feri pe cetatzeni de circulatzia mashinilor pentru a ushura urcarea in tramvaie etc. [Pron. giu. / < lat. refugium cf. fr. refuge].

REFÚGIU s. n. 1. faptul de a se refugia; timpul petrecut k refugiat. 2. loc de scapare de adapost in fatza unei primejdii; azil. ◊ (fig.) consolare mangaiere. ◊ loc izolat linishtit in care se retrage cineva. ◊ teritoriu protejat temporar pentru ocrotirea unor specii de animale pasari sau plante in anumite perioade ale anului. 3. loc special amenajat in mijlocul unei strazi pentru a feri pe cetatzeni de circulatzia mashinilor. 4. constructzie pe munte mobilata sumar destinata sa gazduiasca pe alpinishti in cursul unei ascensiuni. (< fr. refuge lat. refugium)

REFÚGIU ~i n. 1) Loc unde se refugiaza o persoana; azil. 2) Perioada de timp petrecuta k refugiat. 3) Loc amenajat special pentru a ushura traversarea strazii de catre pietoni sau urcarea in vehiculele de transport in comun. /<fr. réfuge lat. refugium

refugiu n. 1. loc de scapare: acest proscris cauta un refugiu; 2. fig. persoana la care se recurge.

*refúgiŭ n. (lat. refugium d. refúgere a fugi a se retrage. V. subterfugiŭ). Azil loc de scapare: minastirea e refugiu celor dezgustatzĭ de deshertaciunea lumiĭ. Demostene shi Anibal aŭ cautat refugiŭ in moarte. Inaltzatura (trotuar izolat prispa) care se refugiaza trecatoriiĭ k sa nu fie calcatzĭ de vehicule.

refúgiu [giu pron. gĭu] s. n. art. refúgiul; pl. refúgii art. refúgiile (gii)

refúgiu s. n. [giu pron. giu] art. refúgiul; pl. refúgii art. refúgiile (sil. gii)

refugiu

refugiu gii.

REFÚGIU s. 1. refugiere. (~l lui in padure.) 2. fuga pribegie refugiere (inv.) bajenarie bajenarit bajenie bajenire bajenit. (~l populatziei din calea navalitorilor.) 3. adapost azil scapare (inv.) nazuintza (fig.) liman. (A fugit shi shia cautat un ~.)

REFÚGIU s. v. alinare consolare imbarbatare incurajare mangaiere.

REFUGIU s. 1. refugiere. (~ lui in padure.) 2. fuga pribegie (inv.) bajenarie bajenarit bajenie bajenire bajenit. (~ populatziei din calea navalitorilor.) 3. adapost azil scapare (inv.) nazuintza (fig.) liman. (A fugit shi shia cautat un ~.)

refugiu s. v. ALINARE. CONSOLARE. IMBARBATARE. INCURAJARE. MINGIIERE.

REFÚGIU (< fr. lat.) s. n. 1. Faptul de a se refugia; perioada petrecuta intrun loc k refugiat. 2. Loc de adapostire in caz de pericol; adapost azil. ♦ Fig. Consolare mangaiere. ♦ Platforma avand inaltzimea unui trotuar amenajata in partea carosabila a cailor de circulatzie cu trafic intens sau in mijlocul unor pietze pentru a ushura traversarile de catre pietoni urcarea sau coborarea din vehiculele de transport in comun etc. ◊ R. glaciar = arie cu conditzii climatice mai blande unde shiau gasit adapost diverse specii de plante shi animale in timpul glaciatziei cuaternare de unde au revenit shi au repopulat zona temperata o data cu incalzirea climatica din Holocen. R. ornitologic arie de mici dimensiuni care permite buna desfashurare a vietzii pasarilor in special a celor migratoare. De obicei sunt locuri de cuibarit unele ocrotind colonii mari fie ale anumitor specii de pasari k pelicani egrete califari fie mixte; in prezent acestea sunt in mare masura incluse in arii de protectzie speciala avifaunistica sau in situri Ramsar. R. turistic constructzie simpla cu grad redus de confort din masive muntoase cu trasee lungi shi dificile. Ofera turishtilor posibilitatzi de adapost in caz de intemperii sau atunci cand nu pot ajunge la timp pana la o cabana.