refugiu sn [At: VACARESCUL IST. 290 / V: (inv) rif~ / Pl: ~i / E: fr réfuge lat refugium cf it rifugio] 1 Timp petrecut k refugiat intrun anumit loc. 2 Loc de adapostire in fatza unei primejdii. 3 (Fig) Consolare (4). 4 Loc linishtit in care se retrage cineva pentru a se odihni. 5 Portziune ridicata shi amenajata k un trotuar pe partea carosabila a unei strazi cu trafic intens sau in mijlocul unei pietze pentru a ushura reglementarea circulatziei traversarea strazii urcarea sau coborarea din vehiculele de transport in comun etc.