REFÚGIU refugii s. n. 1. Loc de scapare de ocrotire de adapostire in fatza unei primejdii sau a unei neplaceri; azil. V. adapost. Miam gasit In iarba Refugiul favorit. TOPIRCEANU B. 30. Vornicul Dumbrava reushise a scapa in Transilvania avind nobletza de a cauta refugiu la generozitatea unui inamic. HASDEU I. V. 169. ♦ Fig. Consolare mingiiere alinare. Unii cautau refugiul in trecut altzii in viitor. IBRAILEANU SP. CR. 85. ♦ Portziune ridicata amenajata k un trotuar pe partea carosabila a unei strazi (mai ales in statziile de tramvai) pentru a reglementa circulatzia a ushura traversarea strazii etc. 2. Faptul de a se refugia; timp petrecut k refugiat intrun anumit loc. Multzimea asta nu vrea decit sa despacheteze bagajele facute pentru refugiu. CAMIL PETRESCU U. N. 422. Se reintilnisera la Iashi in timpul refugiului. id. N. 31.