REFÚGIU s.n. 1. Faptul de a se refugia; timpul petrecut intrun loc k refugiat. 2. Loc de scapare de adapost impotriva unei primejdii a unei neplaceri; adapost azil. ♦ (Fig.) Consolare mangaiere. 3. Loc special amenajat in mijlocul unei strazi pentru a feri pe cetatzeni de circulatzia mashinilor pentru a ushura urcarea in tramvaie etc. [Pron. giu. / < lat. refugium cf. fr. refuge].