20 de definiții pentru îmbărbătare
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBĂRBĂTÁRE, îmbărbătări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbărbăta; încurajare. – V. îmbărbăta.
ÎMBĂRBĂTÁRE, îmbărbătări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbărbăta; încurajare. – V. îmbărbăta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmbărbătare sf [At: DRĂGHICI, R. 33 / S și: (înv) înb~ / V: (îvr) ~ățire / Pl: ~tări, (îvr) ~ățiri (îf îmbărbățire) / E: îmbărbăta] Încurajare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBĂRBĂTÁRE, îmbărbătări, s. f. Acțiunea de a îmbărbăta; încurajare, însuflețire. Ion vorbi pe drum cuvinte de îmbărbătare și de alinare. DUMITRIU, N. 155. Încep să-i spun cuvinte de îmbărbătare. SAHIA, N. 118. Căutau o privire de îmbărbătare, o mînă de mîngîiere pe obrajii lor dogoriți de fierbințeală. MIRONESCU, S. A. 123.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmbărbăta [At: PSALT. SCH. 54/6 / S și: (înv) înb~ / V: (îvr; cscj) ~ăți / Pzi: ~tez, (îvr) ~ățesc (îf îmbărbăți) / E: în- + bărbat] 1 vr (Înv) A deveni bărbat. 2-3 vtr A(-și) insufla bărbăție, curaj Si: a (se) încurja.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva bărbăție, curaj, avînt; a însufleți, a încuraja. Doja a îmbărbătat pe ai săi printr-o cuvîntare. IST. R.P.R. 160. Frica de moarte îmbărbăta pe voinicul nostru. POPESCU, B. III 17. Cu arma în mînă, îmbărbătează norodul. NEGRUZZI, S. I 290. ♦ Refl. A-și face curaj. Îmbărbătîndu-se, și-a mai venit puțin în fire. CREANGĂ, P. 27.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎMBĂRBĂTÁ ~éz tranz. A face să se îmbărbăteze. /în + bărbat
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎMBĂRBĂTÁ mă ~éz intranz. A-și insufla bărbăție; a căpăta curaj. /în + bărbat
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbărbătá v. a însufla bărbăție, a încuraja: cu dulci cuvinte o îmbărbătează BOL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbărbătéz v. tr. Încurajez, fac bărbat (viteaz).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îmbărbătáre s. f., g.-d. art. îmbărbătắrii; pl. îmbărbătắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbărbătáre s. f., g.-d. art. îmbărbătării; pl. îmbărbătări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbărbăteáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbărbătá vb., ind. prez. 1 sg. îmbărbătéz, 3 sg. și pl. îmbărbăteáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMBĂRBĂTÁRE s. v. consolare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBĂRBĂTARE s. alinare, consolare, încurajare, mîngîiere, (înv.) consolație, parigorie, (fig.) balsam, refugiu. (Și-a găsit ~ în muncă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBĂRBĂTÁ vb. 1. v. însufleți. 2. v. consola.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBĂRBĂTA vb. 1. a încuraja, a îndemna, a însufleți, a stimula, a susține, (înv.) a insufla, a mîngîia, a semeți. (Cine sau ce vă ~ în luptă?) 2. a (se) alina, a (se) consola, a (se) încuraja, a (se) mîngîia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A îmbărbăta ≠ a deprima, a descuraja
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A se îmbărbăta ≠ a se înfricoșa, a se speria
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
îmbărbătare, îmbărbătărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) îmbărbăta. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: consolare încurajare însuflețire
- Ion vorbi pe drum cuvinte de îmbărbătare și de alinare. DUMITRIU, N. 155. DLRLC
- Încep să-i spun cuvinte de îmbărbătare. SAHIA, N. 118. DLRLC
- Căutau o privire de îmbărbătare, o mînă de mîngîiere pe obrajii lor dogoriți de fierbințeală. MIRONESCU, S. A. 123. DLRLC
-
etimologie:
- îmbărbăta DEX '98 DEX '09
îmbărbăta, îmbărbătezverb
- 1. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Doja a îmbărbătat pe ai săi printr-o cuvîntare. IST. R.P.R. 160. DLRLC
- Frica de moarte îmbărbăta pe voinicul nostru. POPESCU, B. III 17. DLRLC
- Cu arma în mînă, îmbărbătează norodul. NEGRUZZI, S. I 290. DLRLC
- Îmbărbătîndu-se, și-a mai venit puțin în fire. CREANGĂ, P. 27. DLRLC
-
etimologie:
- În + bărbat DEX '98 DEX '09