optziuni
  • info

16 definitzii pentru descuraja

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DESCURAJÁ descurajez vb. I. Refl. shi tranz. Ashi pierde sau a face pe cineva sashi piarda curajul entuziasmul sperantza; a (se) demoraliza. Dupa fr. décourager.

descurajá [At: VALIAN / Pzi: ~jéz / E: fr décourager] 12 vtr (Ashi pierde sau) a face sashi piarda curajul. 3 vr A fi deprimat.

DESCURAJÁ descurajez vb. I. Refl. shi tranz. Ashi pierde sau a face pe cineva sashi piarda curajul entuziasmul nadejdea; a (se) demoraliza. Dupa fr. décourager.

DESCURAJÁ descurajez vb. I. Tranz. A face sashi piarda curajul entuziasmul interesul nadejdea. In loc sa descurajeze cu toata energia patima lui Zaharia Duhu inca o data o intetzea. C. PETRESCU R. DR. 229. ♦ Refl. A pierde curajul a deznadajdui. Se descurajeaza prea ushor.

DESCURAJÁ vb. I. tr. A fi sau a aduce pe cineva in stare de ashi pierde curajul. [P.i. jez 36 jeaza ger. jand. / dupa fr. décourager].

DESCURAJÁ vb. refl. tr. a aduce pe cineva in stare de ashi pierde curajul; a demoraliza a descumpani. (dupa fr. décourager)

A DESCURAJÁ ~éz tranz. A face sa se descurajeze; a demoraliza; a demonta. /<fr. decourager

A SE DESCURAJÁ ma ~éz intranz. Ashi pierde curajul sigurantza in fortzele proprii; a se demoraliza. /<fr. décourager

descurajà v. 1. a lua curajul; 2. a pierde curajul.

*descurajéz v. tr. (fr. décourager). Fac sa pearda curaju. V. refl. Perd curaju.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

descurajá (a ~) vb. ind. prez. 3 descurajeáza 1 pl. descurajắm; conj. prez. 3 sa descurajéze; ger. descurajand

descurajá vb. ind. prez. 1 sg. descurajéz 3 sg. shi pl. descurajeáza 1 pl. descurajam; conj. prez. 3 sg. shi pl. descurajéze; ger. descurajand

descuraja (ind. prez. 3 sg. shi pl. descurajeaza ger. descurajind)

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DESCURAJÁ vb. a (se) demoraliza a (se) deprima (fig.) a (se) demobiliza. (Sa ~ de tot.)

DESCURAJA vb. a (se) demoraliza a (se) deprima (fig.) a (se) demobiliza. (Sa ~ de tot.)

A descuraja ≠ a imbarbata a incuraja

Intrare: descuraja
verb (VT203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descuraja
  • descurajare
  • descurajat
  • descurajatu‑
  • descurajand
  • descurajandu‑
 singular plural
  • descurajeaza
  • descurajatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • descurajez
 (sa)
  • descurajez
  • descurajam
  • descurajai
  • descurajasem
a II-a (tu)
  • descurajezi
 (sa)
  • descurajezi
  • descurajai
  • descurajashi
  • descurajaseshi
a III-a (el, ea)
  • descurajeaza
 (sa)
  • descurajeze
  • descuraja
  • descuraja
  • descurajase
plural I (noi)
  • descurajam
 (sa)
  • descurajam
  • descurajam
  • descurajaram
  • descurajaseram
  • descurajasem
a II-a (voi)
  • descurajatzi
 (sa)
  • descurajatzi
  • descurajatzi
  • descurajaratzi
  • descurajaseratzi
  • descurajasetzi
a III-a (ei, ele)
  • descurajeaza
 (sa)
  • descurajeze
  • descurajau
  • descurajara
  • descurajasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

descuraja, descurajezverb

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.