opțiuni
  • info

16 definiții pentru deznădăjdui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZNĂDĂJDUÍ, deznădăjduiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); a despera. – Pref. dez- + nădăjdui.

deznădăjdui [At: IST. Ț. R. 34 / V: (înv) ~dejd~, den~, dăz~[1] / S și: desn~ / Pzi: ~esc; Mp: 6 (îvr) ~isă / E: dez- + nădăjdui] 1-2 vir (Îoc nădăjdui, spera) A-și pierde orice speranță (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații) Si: a se descuraja, a despera. 3 vtf A face să-și piardă orice speranță, a duce la disperare.

  1. Varianta dăznădăjdui nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

DEZNĂDĂJDUÍ, deznădăjduiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); a despera. – Dez- + nădăjdui.

DEZNĂDĂJDUÍ, deznădăjduiesc, vb. IV. Intranz. A pierde orice nădejde, a despera. Acum începu a deznădăjdui, nici nu mai gîndea să meargă acasă la frații lui, după ce prăpădise și darurile lor și al lui. RETEGANUL, P. II 77. ◊ Refl. (Învechit) Mai că-mi vine a mă deznădăjdui de dragostea părintească ce mi-ai arătat și a crede că ea nu este decît o mască pentru ochii oamenilor. KOGĂLNICEANU, S. 193. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A aduce la deznădejde. Arată-i [lui vodă] că prin asemine măsuri își deznădăjduiește singur norodul. KOGĂLNICEANU, S. 193.

A DEZNĂDĂJDUÍ ~iésc 1. intranz. A ajunge în stare de deznădejde; a-și pierde speranța; a despera. 2. tranz. A aduce în stare de deznădejde; a face să-și piardă speranța; a despera. /dez- + a nădăjdui

denădăjdui vr vz deznădăjdui

deznădejdui vir vz deznădăjdui

desnădăjduì v. a pierde orice nădejde, a despera.

deznădăjduĭésc v. intr. (d. nădăjduĭesc). Desper, perd, nădejdea: am deznădăjduit de soarta luĭ. V. tr. Aduc la desperare. V. refl. (ca și v. intr.) Desper: nu deznădăjdui!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deznădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deznădăjduiésc, imperf. 3 sg. deznădăjduiá; conj. prez. 3 să deznădăjduiáscă

deznădăjduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deznădăjduiésc, imperf. 3 sg. deznădăjduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. deznădăjduiáscă

deznădăjdui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deznădăjduiesc, conj. deznădăjduiască)

desnădăjduesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZNĂDĂJDUÍ vb. a despera, (înv.) a apelpisi. (A ~ să mai aștepte.)

DEZNĂDĂJDUI vb. a despera, (înv.) a apelpisi. (A ~ să mai aștepte.)

A deznădăjdui ≠ a spera

Intrare: deznădăjdui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deznădăjdui
  • deznădăjduire
  • deznădăjduit
  • deznădăjduitu‑
  • deznădăjduind
  • deznădăjduindu‑
 singular plural
  • deznădăjduiește
  • deznădăjduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deznădăjduiesc
 (să)
  • deznădăjduiesc
  • deznădăjduiam
  • deznădăjduii
  • deznădăjduisem
a II-a (tu)
  • deznădăjduiești
 (să)
  • deznădăjduiești
  • deznădăjduiai
  • deznădăjduiși
  • deznădăjduiseși
a III-a (el, ea)
  • deznădăjduiește
 (să)
  • deznădăjduiască
  • deznădăjduia
  • deznădăjdui
  • deznădăjduise
plural I (noi)
  • deznădăjduim
 (să)
  • deznădăjduim
  • deznădăjduiam
  • deznădăjduirăm
  • deznădăjduiserăm
  • deznădăjduisem
a II-a (voi)
  • deznădăjduiți
 (să)
  • deznădăjduiți
  • deznădăjduiați
  • deznădăjduirăți
  • deznădăjduiserăți
  • deznădăjduiseți
a III-a (ei, ele)
  • deznădăjduiesc
 (să)
  • deznădăjduiască
  • deznădăjduiau
  • deznădăjduiră
  • deznădăjduiseră
desnădăjdui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
deznădejdui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
denădăjdui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deznădăjdui, deznădăjduiescverb

  • 1. A-și pierde sau a face să-și piardă orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: apelpisi dispera antonime: spera
    • format_quote Acum începu a deznădăjdui, nici nu mai gîndea să meargă acasă la frații lui, după ce prăpădise și darurile lor și al lui. RETEGANUL, P. II 77. DLRLC
    • format_quote reflexiv învechit Mai că-mi vine a mă deznădăjdui de dragostea părintească ce mi-ai arătat și a crede că ea nu este decît o mască pentru ochii oamenilor. KOGĂLNICEANU, S. 193. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv neobișnuit A aduce la deznădejde. DLRLC
      • format_quote Arată-i [lui vodă] că prin asemine măsuri își deznădăjduiește singur norodul. KOGĂLNICEANU, S. 193. DLRLC
etimologie:
  • Prefix dez- + nădăjdui. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.