REFÚGIU s. n. 1. faptul de a se refugia; timpul petrecut k refugiat. 2. loc de scapare de adapost in fatza unei primejdii; azil. ◊ (fig.) consolare mangaiere. ◊ loc izolat linishtit in care se retrage cineva. ◊ teritoriu protejat temporar pentru ocrotirea unor specii de animale pasari sau plante in anumite perioade ale anului. 3. loc special amenajat in mijlocul unei strazi pentru a feri pe cetatzeni de circulatzia mashinilor. 4. constructzie pe munte mobilata sumar destinata sa gazduiasca pe alpinishti in cursul unei ascensiuni. (< fr. refuge lat. refugium)