*refúgiŭ n. (lat. refugium d. refúgere a fugi a se retrage. V. subterfugiŭ). Azil loc de scapare: minastirea e refugiu celor dezgustatzĭ de deshertaciunea lumiĭ. Demostene shi Anibal aŭ cautat refugiŭ in moarte. Inaltzatura (trotuar izolat prispa) care se refugiaza trecatoriiĭ k sa nu fie calcatzĭ de vehicule.