REFÚGIU refugii s. n. 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut k refugiat intrun anumit loc. 2. Loc de adapostire in caz de pericol; adapost azil. ♦ Fig. Consolare alinare mangaiere. ♦ Platforma ridicata shi amenajata k un trotuar pe partea carosabila a cailor de circulatzie cu trafic intens sau in mijlocul unei pietze pentru a ushura reglementarea circulatziei traversarea strazii urcarea sau coborarea din vehiculele de transport in comun etc. Din fr. refuge lat. refugium.