azil sn [At: BALCESCU M. V. 7/24 / S: asil / Pl: ~e (inv) ~uri / E: fr asile] 1 (Ant) Loc inviolabil in care gaseau scapare cei condamnatzi. 2 (Pex) Loc de scapare. 3 (Pex) Loc de sigurantza. 4 (Pex) Refugiu. 5 Institutzie caritabila care adaposteshte shi intretzine copii batrani infirmi saraci. 6 Local in care functzioneaza un azil (5). 7 (Inv) Persoana care ocroteshte. 8 (Is) Drept de ~ Drept al cuiva de a se stabili pe teritoriul unei tzari al carei cetatzean nu este. 9 (Is) ~ politic Acordare de catre un stat a dreptului de intrare shi stabilire pe teritoriul sau unei persoane straine persecutate in tzara sa din motive politice.

AZÍL aziluri s. n. 1. (Adesea in legatura cu verbele «a cere» «a gasi» «a da» «a oferi») Loc unde cineva se simte in sigurantza unde capata ocrotire sau adapost... unde gaseshte repaus sau odihna; refugiu. Vilcea draga shi iubita Un azil shi cel din urma de la tine viu sa cer! MACEDONSKI O. I 237. Orasheanii bejanarira in Bucovina... unde gasira azil. NEGRUZZI S. I 217. ◊ Drept de azil = ocrotire protectzie de care se bucura cineva in virtutea unei legi. Republica Populara Romina acorda drept de azil cetatzenilor straini urmaritzi pentru apararea intereselor celor ce muncesc pentru activitate shtiintzifica pentru participare la lupta de eliberare natzionala sau de aparare a pacii. CONST. R.P.R. 41. 2. (In trecut) Institutzie (de stat sau filantropica) in care erau internatzi batrinii infirmii copiii orfani etc. de care nu voiau sa se ingrijeasca familiile respective. Viziteaza azilul de batrini shi celelalte institutzii ale orashului. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 342 4/3.

AZÍL aziluri s. n. 1. Loc unde cineva gaseshte ocrotire sau adapost; refugiu. ◊ Drept de azil = protectzie de care se bucura cineva in virtutea unei legi. 2. (In trecut) Institutzie in care erau internatzi batranii infirmii etc. fara familie sau de care nu puteau sau nu voiau sa se ingrijeasca familiile respective. Fr. asile (lat. lit. asylum).

AZÍL s.n. 1. (In trecut) Institutzie cu caracter filantropic in care erau tzinutzi copii batrani invalizi bolnavi incurabili. 2. (Fig.) Loc de refugiu inviolabil; adapost refugiu. ◊ Azil politic = acordare de catre un stat a dreptului de intrare shi de stabilire pe teritoriul sau unei persoane straine persecutate in tzara sa din motive politice. [Pl. luri le. / < fr. asile cf. it. asilo < lat. asylum loc inviolabil gr. asylos < a fara syle jefuire].

AZÍL s. n. 1. institutzie cu caracter filantropic pentru copii batrani invalizi. 2. loc de refugiu inviolabil; adapost. ♦ drept de ~ = drept de inviolabilitate acordat de catre un stat unei persoane straine persecutate in tzara sa din motive politice. (< fr. asila lat. asylum)

AZÍL ~uri n. 1) Ashezamant filantropic in care sunt tzinutzi copiii (orfani) batranii invalizii. 2) fig. Loc de refugiu. ~ politic.Drept de ~ acordare de catre un stat a dreptului de stabilire pe teritoriul altei tzari a unor persoane urmarite in tzara lor din motive politice. /<fr. asile lat. asylum

azil n. 1. loc de scapare shi de sigurantza; 2. fig. refugiu: muntzii noshtri au fost adesea scump azil de libertate GR. AL.; 3. ashezamant de binefacere pentru creshterea copiilor orfani: Azilul Elena Doamna.

*azíl n. pl. e shi urĭ (vgr. ásylon lat. asýlum). Loc de refugiŭ. Fig. Protectziune adapost: azilu paciĭ. Ashezamint de binefacere p. adapostirea batrinilor infirmilor shi copiilor: Azilu Elena Doamna.

azíl s. n. pl. azíluri

azíl s. n. pl. azíluri

AZÍL s. 1. (ieshit din uz) ospiciu. (~ de batrani.) 2. v. adapost.

AZIL s. 1. (ieshit din uz) ospiciu. (~ de batrini.) 2. adapost refugiu scapare (inv.) nazuintza (fig.) liman. (A fugit shi shia cautat un ~.)

azíl (azíluri) s. n. Loc unde cineva gaseshte ocrotire adapost refugiu. Fr. asile.