AZÍL aziluri s. n. 1. Loc unde cineva gaseshte ocrotire sau adapost; refugiu. ◊ Drept de azil = protectzie de care se bucura cineva in virtutea unei legi. 2. (In trecut) Institutzie in care erau internatzi batranii infirmii etc. fara familie sau de care nu puteau sau nu voiau sa se ingrijeasca familiile respective. Fr. asile (lat. lit. asylum).