REFÚGIU (< fr. lat.) s. n. 1. Faptul de a se refugia; perioada petrecuta intrun loc k refugiat. 2. Loc de adapostire in caz de pericol; adapost azil. ♦ Fig. Consolare mangaiere. ♦ Platforma avand inaltzimea unui trotuar amenajata in partea carosabila a cailor de circulatzie cu trafic intens sau in mijlocul unor pietze pentru a ushura traversarile de catre pietoni urcarea sau coborarea din vehiculele de transport in comun etc. ◊ R. glaciar = arie cu conditzii climatice mai blande unde shiau gasit adapost diverse specii de plante shi animale in timpul glaciatziei cuaternare de unde au revenit shi au repopulat zona temperata o data cu incalzirea climatica din Holocen. R. ornitologic arie de mici dimensiuni care permite buna desfashurare a vietzii pasarilor in special a celor migratoare. De obicei sunt locuri de cuibarit unele ocrotind colonii mari fie ale anumitor specii de pasari k pelicani egrete califari fie mixte; in prezent acestea sunt in mare masura incluse in arii de protectzie speciala avifaunistica sau in situri Ramsar. R. turistic constructzie simpla cu grad redus de confort din masive muntoase cu trasee lungi shi dificile. Ofera turishtilor posibilitatzi de adapost in caz de intemperii sau atunci cand nu pot ajunge la timp pana la o cabana.