putrefactzie sf [At: BREZOIANU A. 35/17 / V: (asr) ~iune / Pl: ~i / E: fr putréfaction] 1 Proces de descompunere a unor substantze organice vii sau moarte sub influentza unor agentzi externi normali sau patogeni Si: (liv) putrefiere (irg) putrejune (1) (asr) putrezeala (1) putreziciune (1) putrezire (ivr) putrificatziune. 2 (Spc) Faza ultima a procesului de asimilare shi dezasimilare a hranei de catre un orgasnism viu care consta in descompunerea sub actziunea fermentzilor a resturilor neasimilate din materia cu care sa hranit organismul. 3 (Fig; rar) Ineficientza. 4 (Is) Bacterii de ~ Grup de bacterii care provoaca fenomenele de descompunere a substantzelor organice.

PUTREFÁCTZIE putrefactzii s. f. Putrezire dezagregare descompunere a organismelor moarte. Cadavru intrat in putrefactzie. ◊ Bacterii de putrefactzie = grup de bacterii care provoaca fenomenele de descompunere a substantzelor organice (vii sau moarte) de origine animala sau vegetala.

PUTREFÁCTZIE s.f. 1. Descompunere a organismelor moarte sau a substantzelor organice; putrezire putrefiere putrescentza. ◊ Bacterii de putrefactzie = grup de bacterii care provoaca fenomenele de descompunere a substantzelor organice. 2. (Fig.) Destramare dezagregare morala. [Gen. iei var. putrefactziune s.f. / cf. fr. putréfaction lat. putrefactio].

PUTREFÁCTZIE s. f. 1. descompunere a substantzelor organice sub actziunea unor bacterii; putrezire; putrescentza. 2. (fig.) dezagregare morala. (< fr. putréfaction lat. putrefactio)

PUTREFÁCTZIE ~i f. 1) Proces de descompunere a substantzelor organice (de natura animala sau vegetala) care se produce in natura sau in interiorul organismelor vii sub influentza fermentatziei microbiene; putrezire. 2) fig. Stare de degradare morala; putreziciune. [G.D. putrefactziei] /<fr. putréfaction lat. putrfactio ~onis

putrefactziune sf vz putrefactzie

PUTREFACTZIÚNE s.f. v. putrefactzie.

putrefactzi(un)e f. 1. descompunerea corpurilor organizate dupa incetarea vietzii; 2. starea corpului in putrefactziune.

*putrefactziúne f. (lat. putrefáctio ónis d. puter putris putred shi fácere a face. V. factziune). Descompunere putrezire a carnurilor: frigu opreshte putrefactziunea. Starea carniĭ putrede: cadavru intrat in putrefactziune. SHi áctzie.

putrefáctzie (putre tzie) s. f. art. putrefáctzia (tzia) g.d. art. putrefáctziei; pl. putrefáctzii art. putrefáctziile (tzii)

putrefáctzie s. f. (sil. tre tzie) art. putrefáctzia (sil. tzia) g.d. art. putrefáctziei; pl. putrefáctzii art. putrefáctziile (sil. tzii)

putrefactzie

PUTREFÁCTZIE s. descompunere putrezire (rar) putrefiere putrescentza (inv.) putrejune putrezeala putreziciune. (~ unui cadavru.)

PUTREFÁCTZIE s. v. coruptzie decadentza decadere depravare desfranare desfrau destrabalare dezmatz imoralitate perditzie perversitate perversiune pervertire pierzanie pierzare stricaciune viciu.

PUTREFACTZIE s. descompunere putrezire (rar) putrefiere (inv.) putrejune putrezeala putreziciune. (~ unui cadavru.)

putrefactzie s. v. CORUPTZIE. DECADENTZA. DECADERE. DEPRAVARE. DESFRINARE. DESFRIU. DESTRABALARE. DEZMATZ. IMORALITATE. PERDITZIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICACIUNE. VICIU.